Decizia nr. 981/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Vasile Baciu și Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei, în Dosarul nr. 2.219/32/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.219/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 125 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Vasile Baciu și Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin aplicarea dispozițiilor

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, dobândite prin vânzare-cumpărare directă de la consiliul local, suferă o deposedare arbitrară, de natură a contraveni principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietății private și nici dispozițiilor art. 17 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, critica

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu conțin norme contrare principiului egalei garantări și ocrotiri a proprietății private, indiferent de titular.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 125 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , devenit art. 123 alin. (2) în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Dispozițiile au următorul conținut: "Vânzarea, concesionarea și închirierea [bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz] se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietății private, precum și prevederile art. 17 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor

art. 119 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , "Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial".

În ceea ce privește bunurile care aparțin domeniului public de interes local sau județean, acestea sunt supuse unui regim juridic special reglementat prin

Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, justificat de natura și destinația specială a acestor bunuri. Sub acest aspect, dispozițiile

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

nu vin decât să reitereze una dintre cerințele impuse prin legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, respectiv aceea că închirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii.

Referitor la domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, acesta este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute în domeniul public, și, potrivit dispozițiilor

art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , este supus dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Or, prin textul de lege criticat, legiuitorul tocmai în acest sens reglementează, stabilind o derogare de la dreptul comun în materia înstrăinării și închirierii bunurilor. Curtea constată că obligația de a vinde sau închiria bunurile ce aparțin domeniului privat, de interes local sau județean, după caz, cu respectarea anumitor proceduri prevăzute de lege, respectiv prin licitație publică, nu vine în contradicție cu prevederile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietății private. Astfel, derogarea de la dreptul comun în acest domeniu este instituită în considerarea titularului dreptului de proprietate, și anume unitatea administrativ-teritorială, și operează numai cu privire la procedura prin care se realizează vânzarea sau închirierea bunului, iar nu sub aspectul exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate.

Consiliile locale sau județene, în virtutea principiului autonomiei locale, au dreptul și, implicit, obligația de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților pe care le reprezintă, treburile publice locale, una dintre atribuții fiind aceea de a gestiona resursele care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau județului. O atare gestionare nu poate opera decât în condiții de totală transparență și egalitate pentru toți cetățenii din comunitate. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea licitației publice ca unică procedură de urmat în cazul înstrăinării sau închirierii bunurilor din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale garantează protecția interesului public al comunității și înlătură posibilitatea săvârșirii de abuzuri din partea autorităților publice locale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Vasile Baciu și Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei, în Dosarul nr. 2.219/32/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.