Decizia nr. 980/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș - Secția civilă în Dosarul nr. 1.933/102/2006.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât, ulterior sesizării Curții Constituționale, dispoziția criticată a fost modificată în sensul criticilor formulate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.933/102/2006, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, excepție ridicată, din oficiu, de instanță.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Tribunalul Mureș - Secția civilă arată că art. 269 alin. (1) din Codul muncii are caracter special și derogatoriu de la dreptul comun al răspunderii civile, motiv pentru care acest articol nu se poate completa cu normele de drept comun civil, astfel că apare ca inadmisibilă obligația angajatorului de a răspunde pentru daunele morale cauzate angajatului.

Prin eliminarea art. 269 alin. (1) din Codul muncii va fi aplicabil dreptul comun civil contractual, în baza art. 295 alin. (1) din cod, așa cum acesta se aplică înainte de intrarea în vigoare a actualei reglementări, drept comun care anterior permitea angajarea răspunderii contractuale a angajatorului pentru daune morale, inclusiv pentru încălcarea de către acesta a clauzei contractuale de securitate, așa cum este cazul în speță.

Textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 22 alin. (1) privitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, întrucât aceste drepturi, precum și dreptul la ocrotirea sănătății sunt prin excelență drepturi subiective nepatrimoniale, a căror încălcare nu poate fi compensată decât prin plata unor daune morale. Atunci când aceste drepturi sunt cuprinse într-o clauză contractuală (precum clauza de securitate din contractul de muncă), încălcarea lor poate atrage doar răspunderea specială și derogatorie contractuală prevăzută de art. 269 din Codul muncii, iar nu și răspunderea pentru daune morale. Într-o atare împrejurare, drepturile menționate nu sunt ocrotite patrimonial, ceea ce echivalează cu o restrângere nepermisă a dreptului la repararea integrală a prejudiciului suferit, deci cu încălcarea dreptului de proprietate asupra creanței constând în despăgubirile pentru daune morale.

Mai mult, reglementarea prevăzută de art. 269 din Codul muncii determină un tratament diferențiat, deci discriminatoriu, aplicabil persoanelor care se află în aceeași situație juridică generată de încălcarea clauzei de securitate, respectiv persoanele care au calitatea de salariați, față de persoanele prejudiciate prin nesocotirea acestei clauze, de exemplu, beneficiarii contractului de transport de persoane, de organizare de spectacole, de servicii hoteliere etc., în cazul cărora legea nu înlătură aplicarea răspunderii contractuale pentru daune morale, ci, dimpotrivă, agravează această răspundere.

În consecință, pentru eliminarea acestor încălcări ale Legii fundamentale, se impune încetarea efectelor prevederilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, prin admiterea excepției și constatarea neconstituționalității textului de lege criticat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că prevederile Codului muncii nu reglementează răspunderea civilă delictuală pentru prejudicii morale, răspunderea în dreptul muncii fiind o răspundere în esență contractuală, care nu poate viza acoperirea unor prejudicii morale. Cu toate acestea, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, angajatul are posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru eventualele prejudicii morale suferite din cauza angajatorului, în temeiul normelor dreptului comun referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Avocatul Poporului apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, invocă deciziile nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, și nr. 721 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 noiembrie 2006, prin care Curtea Constituțională a statuat că reglementarea din Codul muncii nu exclude posibilitatea angajatului de a apela la normele de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, atunci când a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, potrivit căruia "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 11 privitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) privitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și ale art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 2 și 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

art. 269 alin. (1) din Codul muncii a fost modificat prin Legea nr. 237/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 25 iulie 2007. Potrivit noii reglementări, textul criticat are următorul conținut: "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."

În consecință, ca efect al adoptării noii reglementări, critica de neconstituționalitate care viza imposibilitatea angajării răspunderii contractuale a angajatorului pentru daune morale a rămas fără obiect, legiuitorul reglementând expres obligația acestuia de a-l despăgubi pe salariatul care a suferit un prejudiciu moral din culpa sa. Așa fiind, Curtea Constituțională constată că, în speță, cauza de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale și, prin urmare, excepția urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș - Secția civilă în Dosarul nr. 1.933/102/2006.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.