Decizia nr. 1048/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al Judecătoriei Liești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției a solicitat amânarea judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător ales.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării excepției și până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece aspectele înfățișate de autorul excepției privesc situația de fapt din dosar, care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr.243/838/2007, Judecătoria Liești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Costache Trandafir într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 22 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (5) raportate la primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "este posibil de a fi supus unei sancțiuni penale, în condițiile în care a dispus liber de un bun aflat în proprietatea sa privată".

Judecătoria Liești nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 217 alin. 1 din Codul penal nu numai că nu încalcă art. 44 și 136, dar constituie chiar o reflectare a acestor dispoziții constituționale pe planul dreptului penal. De asemenea, consideră că invocarea încălcării prevederilor art. 22 din Constituție este lipsită de temei.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 22 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 217 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conținut: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea, raportate la primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, în raport de situația de fapt dedusă judecății în cauză.

În speță, conform susținerilor autorului excepției, acesta consideră că "prin trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzute de dispozițiile art. 217 alin. 1 din Codul penal este posibil de a fi supus unei sancțiuni penale, în condițiile în care a dispus în mod liber de un bun aflat pe proprietatea sa privată, deși în Constituție se precizează clar că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de proprietar". Apreciază că se află într-o astfel de situație întrucât "a fost trimis în judecată pentru că, prin forță fizică, a dărâmat un perete de la o construcție nouă, aflată pe proprietatea sa".

Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu face o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci se referă la aplicarea și interpretarea legii, sarcină care excedează competenței Curții Constituționale, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al Judecătoriei Liești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.