Decizia nr. 1037/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, excepție invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 4.680/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal este prezent autorul excepției.

Având cuvântul, Florian Drăgoi solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, pentru aceleași motive expuse în fața instanței de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că actul normativ criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.680/301/2007, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, excepție invocată de Florian Drăgoi în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006

nu a fost aprobată de niciuna dintre Camerele Parlamentului, "aceasta devenind neconstituțională, în conformitate cu dispozițiile art. 115 din Constituție". În consecință, "Codul penal aprobat prin

Legea nr. 301/2004 , precum și

Legea nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt în vigoare din data de 1.09.2006."

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "față de dispozițiile art. 108 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primulministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că "din analiza dispozițiilor cuprinse în art. 115 din Constituție, referitoare la delegarea legislativă, rezultă cu claritate că aceste dispoziții nu au fost afectate prin emiterea ordonanței de urgență criticate". În ceea ce privește celelalte dispoziții constituționale invocate în motivarea excepției, se apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006.

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 - Statul român, ale art. 8 - Pluralismul și partidele politice, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 73 - Categorii de legi, ale art. 74 - Inițiativa legislativă, ale art. 75 - Sesizarea Camerelor, ale art. 76 - Adoptarea legilor și a hotărârilor, ale art. 77 - Promulgarea legii, ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii, ale art. 79 - Consiliul Legislativ, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 109 - Răspunderea membrilor Guvernului, ale art. 115 - Delegarea legislativă, ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 154 - Conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actul normativ criticat a fost emis de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, urgența reglementării fiind motivată în cuprinsul său, și nu încalcă niciuna dintre interdicțiile prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât nu afectează domeniile în care nu se poate reglementa prin ordonanță de urgență. Au fost respectate, de asemenea, dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție referitoare la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, după depunerea sa spre dezbatere la Camera Deputaților la data de 29 iunie 2006.

În ceea ce privește cerința aprobării de către Parlament, într-un anumit termen, sub sancțiunea încetării efectelor actului normativ, aceasta este impusă de art. 115 alin. (3) din Constituție pentru ordonanțele simple, emise în baza unei legi speciale de abilitare, și numai dacă legea de abilitare o cere, iar nu pentru ordonanțele de urgență.

Referitor la celelalte dispoziții constituționale invocate în cauză, se constată că autorul excepției se limitează doar la enumerarea acestora, fără a motiva în ce constă încălcarea lor prin actul normativ criticat. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , rezultă că de esența controlului de constituționalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate substitui părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

Legii nr. 47/1992 .

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, excepție invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 4.680/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.