Decizia nr. 1043/2007

Articolul 6

din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

încalcă dreptul la apărare și dreptul de proprietate, deoarece expresia "lămuriri și explicații" conținută de acesta "este neclară și susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare". Art. 8 din aceeași ordonanță încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul de proprietate, deoarece prevede o singură cale de atac, creând "o situație de inegalitate între debitorul din procedura somației de plată și pârâtul din procesele comerciale de drept comun". Referitor la

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se arată că încalcă dreptul la un proces echitabil, prin aceea că permite cenzurarea excepției de neconstituționalitate de către instanța de judecată.

Judecătoria Iași, însușindu-și concluziile formulate în cauză de pârâta-creditoare Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, se constată că, deși Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 și

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, raportate la art. 969 din Codul civil și art. 129 din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, criticile formulate de autoarea excepției vizează numai art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 și

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , precum și

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 .

Așa fiind, prin prezenta decizie Curtea se va pronunța cu privire la constituționalitatea art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 și

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

Textele din

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 - "(1) Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 4 alin. (2) - "În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.";

- Art. 6 - "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înțelegerii părților.

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";

- Art. 8 - "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(3) abrogat

(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

Prevederile din

Legea nr. 47/1992

criticate au următorul cuprins:

- Art. 29 alin. (6) -"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 44 privind dreptul de proprietate. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Asupra constituționalității art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 și

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și răspunzând unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 244 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007,

Decizia nr. 173 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003,

Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau

Decizia nr. 198 din 13 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003, prin care, pentru considerentele acolo reținute, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate.

II. De asemenea, dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea stabilind, prin numeroase decizii, că acestea sunt constituționale. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat că prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței mai sus menționate, soluțiile pronunțate de Curte cu acele prilejuri, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 și

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, precum și a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Societatea Comercială "Lactis" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 24.689/245/2006 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.