Decizia nr. 1046/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 8.129/197/2006 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, motivele expuse în fața instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.129/197/2006, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect plângerea formulată împotriva sa de către partea vătămată Aurel Teodor Moldovan pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție și art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu prevederile art. 20 din Legea fundamentală, "în ipoteza în care organul de urmărire penală sau instanța de judecată resping cererea cu probele solicitate de învinuit sau inculpat înainte ca probele solicitate să fi fost administrate, probele neavând valoare dinainte stabilită".

Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la garantarea dreptului la apărare. Faptul că instanța este cea care apreciază cu privire la concludența și utilitatea probelor propuse de părți reprezintă tocmai o garanție a procesului echitabil, permițând părții să își exercite drepturile procesuale.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Concludența și utilitatea probei", care au următorul conținut: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă.

Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum și ale art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la drepturile acuzatului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 67 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, referitoare la concludența și utilitatea probei, sunt conforme cu prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare. Astfel, prin sintagma "părțile pot propune probe și cere administrarea lor" legiuitorul a înțeles "dreptul" acestora de a propune probe, dar nu și obligația instanței de a admite toate probele, deoarece în alin. 2 al aceluiași articol se prevede: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă."

Administrarea de către instanță numai a acelor probe care sunt concludente și utile rezolvării procesului penal nu reprezintă și nici nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare. Este obligația constituțională a instanțelor judecătorești de a realiza justiția, obligație prevăzută la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, în cadrul căreia se situează administrarea numai a acelor probe care sunt de natură să ducă la descoperirea adevărului.

În același timp, Curtea observă că autorul excepției confundă "cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre părți, cu "administrarea probei", care se face numai de către instanța de judecată. Datorită acestei confuzii, autorul excepției susține că există o încălcare a dreptului la apărare, instanța având mai multe drepturi decât părțile.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 67 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin deciziile nr. 539 din 7 decembrie 2004, nr. 311 din 14 iunie 2005 și nr. 19 din 11 ianuarie 2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, nr. 749 din 17 august 2005 și, respectiv, nr. 76 din 31 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepții similare, pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus arătate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 67 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 8.129/197/2006 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.