Decizia nr. 1070/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Daniel Subțirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.023/299/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Daniel Subțirelu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124 și art. 146 lit. d) din Constituție. În condițiile în care încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul, iar cererea de recuzare este formulată în faza procesuală a recursului, partea interesată este lipsită de calea de atac împotriva unei astfel de încheieri.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că legiuitorul a instituit o procedură simplă și operativă de soluționare a cererilor de recuzare, derogatorie de la prevederile de drept comun, care nu vizează soluționarea fondului cauzei și care nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, având drept scop principal asigurarea unei bune administrări a justiției, prin eliminarea posibilității de soluționare a litigiilor de către un judecător lipsit de obiectivitate. Prevederile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă stabilesc, în cazul încheierii de respingere a recuzării, o procedură derogatorie, aplicație a principiului accessorium sequitur principale, constând în posibilitatea atacării acestei încheieri interlocutorii numai odată cu fondul cauzei, soluție motivată de necesitatea înlăturării posibilităților de tergiversare a soluționării cauzei. Partea a cărei cerere de recuzare a fost respinsă are astfel posibilitatea de a supune controlului judiciar încheierea prin care a fost respinsă cererea sa, iar, potrivit art. 34 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dacă se constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, instanța superioară de fond are îndatorirea de a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituțional privind dreptul la un proces echitabil, al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și al dreptului la apărare. În plus, prevederile legale criticate sunt conforme art. 129 din Constituție, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 146 lit. d) referitoare la atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005. Cu acel prilej instanța de contencios constituțional a reținut că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situații speciale, poate institui reguli speciale.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 146 lit. d) din Constituție, se constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Daniel Subțirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.