Strategia din 17 decembrie 2007

Partea I Strategia națională a României de aplicare a dreptului internațional umanitar

OBIECTIVELE STRATEGIEI: A. Obiective generale; B. Obiective specifice

A. Obiective generale

I. Urmărirea evoluțiilor care intervin în plan internațional referitoare la convențiile în domeniul dreptului internațional umanitar, în vederea ratificării, în funcție de caz, a convențiilor la care România nu este parte

II. Introducerea în legislația română a normelor de drept internațional umanitar

III. Diseminarea și cunoașterea normelor de drept internațional umanitar

IV. Aplicarea normelor de drept internațional umanitar

V. Participarea activă la reuniunile internaționale în domeniul dreptului internațional umanitar și la elaborarea unor noi instrumente, atunci când este cazul

VI. Monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de către România și semnalarea în timp util autorităților a situațiilor de încălcare a normelor de drept internațional umanitar, precum și indicarea măsurilor adecvate de remediere, pe baza propunerilor ministerelor de resort

VII. Cooperarea internațională și cooperarea cu alte comisii naționale de drept internațional umanitar

B. Obiective specifice

I. Diseminarea normelor de drept internațional umanitar în cadrul forțelor armate și al celorlalte structuri cu responsabilități în domeniu, precum și în cadrul societății civile

II. Realizarea unei comunicări eficiente și a unui flux informațional optim

III. Relația Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar cu autoritățile naționale

IV. Adoptarea măsurilor privind protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat

V. Acordarea protecției adecvate civililor, femeilor, copiilor și persoanelor defavorizate, în caz de conflict armat

VI. Resurse adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite prin strategie

VII. Acțiuni viitoare în domeniul promovării dreptului internațional umanitar

Partea II Prezentare. Modalități de realizare

A. OBIECTIVE GENERALE

I. Urmărirea evoluțiilor care intervin în plan internațional referitoare la convențiile în domeniul dreptului internațional umanitar, în vederea ratificării, în funcție de caz, a convențiilor la care România nu este parte

În urma unei analize a instrumentelor internaționale de drept internațional umanitar a rezultat că este necesar ca la nivel național să se intensifice eforturile pentru:

1. Aplicarea dispozițiilor Protocolului privind resturile explozive de război (Protocolul V), adoptat la Geneva la 28 noiembrie 2003, adițional la Convenția privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, semnată de România la New York la 8 aprilie 1982

a) Măsuri pe care autoritățile naționale competente le pot întreprinde în vederea aplicării prevederilor Protocolului V:

- identificarea locurilor cu potențial de risc și crearea unor zone sigure prin limitarea accesului populației civile în acele zone cu grad de risc ridicat;

- inițierea unor programe educative în sistemul educațional (licee, universități), în vederea diminuării numărului potențialelor victime.

În acest sens se va crea o rețea de contacte cu reprezentanți ai mass-mediei, ai editurilor (utilizarea cotidienelor care au captat atenția liderilor și decidenților din România);

- cooperarea cu CICR (în special cu Centrul Regional pentru Europa Centrală pentru furnizare de asistență) și Societatea Națională de Crucea Roșie.

Notă: Statele care devin părți la Protocolul V al Convenției din 1980 trebuie să furnizeze asistență adecvată pentru marcarea și înlăturarea rămășițelor de război explozibile, pentru acordarea de sprijin necesar în vederea îngrijirii, reabilitării și reintegrării socioeconomice a victimelor afectate de rămășițele de război explozibile.

2. Impulsionarea procesului de ratificare a Protocolului adițional la convențiile de la Geneva din 12 august 1949, referitor la adoptarea unei embleme distinctive și adoptarea legislației adecvate pentru prevenirea și interzicerea folosirii incorecte a emblemelor protectoare (GI, art. 53-54; GII, art. 43-45)

3. Aplicarea adecvată a instrumentelor internaționale de drept internațional umanitar, în special a convențiilor de la Geneva (GI, art. 48; GII, art. 49; GIII, art. 128; GIV, art. 145) și a Protocolului adițional I (PI, art. 84); aplicarea adecvată a prevederilor Protocolului IV al Convenției privind interzicerea sau limitarea utilizării anumitor arme convenționale, din 10 octombrie 1980

4. Adoptarea legislației naționale pentru reglementarea sancționării "încălcărilor grave" ale prevederilor dreptului internațional umanitar (GI, art. 49-50; GII, art. 50, 51; GIII, art. 129, 130; GIV, art. 146, 147; PI, art. 85-91).

5. Inițierea unor proiecte de acte normative care vizează problematica dreptului internațional umanitar, prin consultarea experților

II. Introducerea în legislația română a normelor de drept internațional umanitar atunci când este cazul

III. Diseminarea și cunoașterea normelor de drept internațional umanitar

IV. Aplicarea normelor de drept internațional umanitar

1. Măsuri întreprinse în timp de pace:

● Recunoașterea și autorizarea societăților naționale de Cruce Roșie, Semilună Roșie și Cristal Roșu și a societăților voluntare de ajutor (GI, art. 26)

● Dispunerea stabilimentelor și unităților medicale, pe cât posibil, astfel încât atacurile împotriva obiectivelor militare să nu le pună în pericol (GI, art. 19)

● Marcarea stabilimentelor, unităților, mijloacelor de transport și a personalului medical cu emblemele distinctive ale Crucii Roșii, Semilunii Roșii sau Cristalului Roșu (GI, art. 38-44; GII, art. 41-45; G IV, art. 18)

● Marcarea opțională cu semnale luminoase, radio și electronice a stabilimentelor, unităților și mijloacelor de transport medicale (PI, anexa nr. 1, 5-8)

● În studierea, dezvoltarea, achiziția sau adoptarea de noi arme, mijloace și metode de război se va urmări dacă acestea sunt interzise total sau doar în unele circumstanțe prevăzute de dreptul internațional (PI, art. 36)

● Amplasarea, pe cât posibil, a obiectivelor militare nu se va face în sau în apropierea zonelor dens populate (PI, art. 58)

● Organizarea apărării civile doar pentru sarcini umanitare: protejarea populației civile împotriva pericolelor, sprijinirea populației pentru a se reface după efectele imediate ale ostilităților sau dezastrelor, asigurarea condițiilor necesare supraviețuirii (GIV, art. 63; P I, art. 61-67)

● Înființarea unui birou național de informații pentru prizonierii de război și civili (GIII, art. 122-124; G IV, art. 136-141) și organizarea de servicii de urmărire pentru persoanele dispărute (P I, art. 33, art. 78)

● Măsuri pentru notificarea navelor-spital (G II, art. 22)

● Măsuri pentru siguranța bunurilor culturale (H CP, art. 3)

● Pregătirea de consilieri juridici pentru consilierea comandanților militari cu privire la respectarea prevederilor dreptului internațional umanitar (P I, art. 82)

● Identificarea, marcarea și protejarea în mod corect, în conformitate cu normele de drept internațional umanitar, a persoanelor, proprietății și locurilor protejate.

2. Măsuri organizatorice în eventualitatea producerii unui conflict armat

● Acorduri speciale care să conțină alte prevederi (G I, art. 6; G II, art. 6; G III, art. 6; G IV, art. 7)

● Indicarea puterilor protectoare (G I, art. 8; G II, art. 8, 10; G III, art. 8, 10; G IV, art. 9, 11; P I, art. 5)

● Facilitarea și sprijinirea activităților CICR (G I, art. 9; G II, art. 9; G III, art. 9; G IV, art. 10; P I, art. 81)

● Stabilirea procedurilor de urmărire și de sancționare a faptelor (G I, art. 52; G II, art. 53; G III, art. 132; G IV, art. 149; P I, art. 90) - susținerea activității Comisiei Internaționale de Stabilire a Faptelor, constituită în baza art. 90 din Protocolul adițional I din 1977

● Sprijinirea bunelor oficii pentru încetarea disputelor/diferendelor (GI, art. 11; G II, art. 11; G III, art. 11; G IV, art. 12)

● Stabilirea de zone și de localități sanitare pentru răniți și bolnavi (G I, art. 23; anexa nr. 1)

● Stabilirea de spitale, zone și localități sigure pentru populația civilă (G IV, art. 14; anexa nr. 1)

● Măsuri de protejare a prizonierilor de război și adoptarea procedurilor ca un tribunal competent să stabilească statutul persoanelor capturate (prizonieri de război) - G III, art. 5 paragraful 2; P I, art. 45 paragraful 2

● Acordarea garanțiilor fundamentale persoanelor protejate în cazul producerii unui conflict armat.

3. Măsuri educaționale și de difuzare a normelor de drept internațional umanitar

● Traducerea convențiilor și protocoalelor din domeniul dreptului internațional umanitar și asigurarea concordanței dintre tratatele internaționale în domeniu și prevederile existente în legislația națională

● Aplicarea cunoștințelor de drept internațional umanitar într-un cadru cât mai extins (de la forțele armate până la populația civilă) - G I, art. 47; G II, art. 48; GIII, art. 127; G IV, art. 144; PI, art. 83; PII, art. 19; PIII, art. 7

● Pregătirea de personal calificat care să asigure aplicarea convențiilor de la Geneva, a protocoalelor adiționale și a tratatelor referitoare la protecția bunurilor culturale (PI, art. 6);

● Instruirea personalului forțelor armate în domeniul dreptului internațional umanitar (PI, art. 82).

4. Asigurarea eficienței activității Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar

a) Analizarea impactului activității Comisiei, precum și al instrumentelor și tehnicilor menite să sprijine, să consolideze sau să diversifice activitățile Comisiei;

b) Măsurarea impactului activității Comisiei prin raportare la următoarele acțiuni întreprinse de către autoritățile naționale:

- identificarea măsurilor naționale de aplicare a normelor de drept internațional umanitar și adoptarea, respectiv aplicarea, acestor măsuri;

- valorificarea de către autoritățile naționale a informațiilor, rapoartelor, recomandărilor sau a altor documente cu caracter informativ elaborate în cadrul Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar;

- evaluarea fluxului informațional între autoritățile naționale și Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar (adoptarea sau neadoptarea de către autoritățile naționale competente a proiectelor de instrumente legislative, propunerilor sau recomandărilor Comisiei).

5. Instrumente utile care să faciliteze activitatea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar

a) Identificarea măsurilor care pot fi întreprinse la nivel național

● Efectuarea unui studiu de compatibilitate între prevederile existente în convențiile internaționale din domeniul dreptului internațional umanitar și prevederile din dreptul intern

Măsuri:

- utilizarea modelului de analiză furnizat de către Serviciul de consultanță al CICR în vederea efectuării studiului de compatibilitate;

- includerea în studiul de compatibilitate a mecanismelor naționale existente pentru aplicarea dreptului internațional umanitar, precum și a unei descrieri a relației existente între dreptul intern și dreptul internațional umanitar;

- efectuarea studiului de compatibilitate de către experți;

- punerea studiului de compatibilitate la dispoziția publicului.

● Stabilirea unui plan de acțiune

● Stabilirea unor obiective concrete:

- definirea pentru fiecare obiectiv a unei strategii generale, prin desemnarea persoanelor care se vor ocupa de îndeplinirea fiecărui obiectiv.

Categorii de obiective:

- participarea la evenimente internaționale în domeniul dreptului internațional umanitar;

- adoptarea măsurilor naționale de aplicare a normelor de drept internațional umanitar;

- monitorizarea la nivel național și internațional a noilor dezvoltări în domeniul dreptului internațional umanitar;

- activități interne pe care Comisia le poate întreprinde pentru a-și consolida eficacitatea.

● Elaborarea unei fișe de lucru în funcție de tema aleasă

b) Mecanisme utilizate pentru realizarea schimbului informațional referitor la măsurile naționale de aplicare a dreptului internațional umanitar:

● elaborarea de rapoarte privind măsurile întreprinse de state pentru aplicarea normelor de drept internațional umanitar;

● comunicarea în timp util a oricărei informații privind aplicarea normelor de drept internațional umanitar;

● organizarea de întruniri cu toți membrii Comisiei și delegarea responsabilității pentru desfășurarea anumitor activități unor membri ai Comisiei.

V. Participarea activă la reuniunile internaționale în domeniul dreptului internațional umanitar și la elaborarea unor noi instrumente atunci când este cazul.

VI. Monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de către România și semnalarea în timp util autorităților a situațiilor de încălcare a normelor de drept internațional umanitar, precum și indicarea măsurilor adecvate de remediere, pe baza propunerilor ministerelor de resort:

- monitorizarea aplicării recomandărilor și concluziilor Comisiei.

VII. Cooperarea internațională și cooperarea cu alte comisii naționale de drept internațional umanitar

1. Cooperarea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR)

a) Realizarea cooperării dintre CICR și Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar prin intermediul mecanismelor de consultare, acordurilor și contactelor de lucru

● Modalități de cooperare:

- stabilirea obiectivului cooperării dintre Comisia Națională de Drept Instituțional Umanitar și CICR (consolidarea capacității Comisiei de a acționa în domenii specifice);

- solicitarea de sprijin, consiliere și de expertiză din partea CICR;

- încurajarea obținerii unui flux informațional eficient între Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar și CICR.

b) Cooperarea cu CICR și cu Centrul Regional pentru Europa Centrală

c) Organizarea și participarea la întrunirile internaționale și regionale între comisii/organe de același tip

2. Cooperarea cu alte comisii naționale de drept internațional umanitar:

- organizarea de întruniri și seminarii în cadrul cărora să se poată efectua schimbul informațional privind experiența acumulată;

- organizarea de vizite ale experților din comisiile similare existente în alte state;

- consolidarea relațiilor directe între comisiile naționale similare din alte state;

- menținerea relațiilor cu organizațiile internaționale și cu alte organisme;

- implicarea în procesul de schimb informațional privind aplicarea dreptului internațional umanitar;

- informarea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar cu privire la activitatea, experiențele și rezultatele altor comisii similare situate în arii geografice apropiate și care au un sistem juridic similar celui existent în România.

B. OBIECTIVE SPECIFICE

I. Diseminarea normelor de drept internațional umanitar în cadrul forțelor armate și al celorlalte structuri cu responsabilități în domeniu, precum și în cadrul societății civile

1. Diseminarea normelor de drept internațional umanitar în cadrul forțelor armate

a) Măsuri:

● integrarea normelor de drept internațional umanitar în doctrina militară, programele de pregătire, programele educaționale;

● emiterea unor ordine sau instrucțiuni care să privească forțele armate în general și care să reflecte, în concret, modul prin care se asigură de către statul român respectarea dreptului internațional umanitar;

Notă: Un asemenea obiectiv se întemeiază pe obligația statuată de convențiile în domeniu, în sarcina statelor membre, de a emite ordine și instrucțiuni aplicabile forțelor lor armate prin care să asigure respectarea dreptului internațional umanitar [(art. 1 din Convenția de la Haga (II); art. 1 din Convenția de la Haga (IV); art. 7 (1) din Convenția privind protecția bunurilor culturale; art. 80 (2) din Protocolul adițional I; art. 14 (3) din Protocolul II al Convenției privind armele convenționale)].

● pregătirea membrilor forțelor armate în sensul cunoașterii dreptului internațional umanitar și al aplicării acestuia:

- elaborarea și întocmirea unor manuale, precum și stabilirea unor forme de verificare, chiar periodice, a nivelului de pregătire și cunoaștere, precum și a deprinderilor de aplicare a dreptului internațional umanitar.

● instruirea personalului forțelor armate participante la misiuni internaționale în sens larg (incluzând operațiunile de menținere a păcii) atât pe timpul desfășurării unor asemenea operațiuni, cât și anterior, pentru aplicarea dreptului internațional umanitar:

- difuzarea unor materiale specifice domeniului dreptului internațional umanitar de către unele autorități civile, autoritățile militare și polițienești, comandanții militari, personalul calificat de specialitate;

- emiterea unor recomandări pentru școli și universități, pentru personalul care face parte din Crucea Roșie etc.

● efectuarea demersurilor de racordare și eficientizare a participării la organismele și instituțiile guvernamentale sau neguvernamentale care acționează în sfera elaborării, cunoașterii și promovării dreptului internațional umanitar:

- participarea la reuniuni, manifestări și cursuri de pregătire și de perfecționare organizate sub auspiciile forurilor internaționale;

- prezentarea unor soluții adecvate, fundamentate științific, la nivelul forurilor internaționale;

- participarea personalului forțelor armate la exercițiile comune de pregătire organizate pe plan intern și internațional;

- organizarea unor sesiuni de comunicări științifice pe teme de drept internațional umanitar, în colaborare cu: CICR, Institutul de Drept Internațional Umanitar de la San Remo; Centrul de Drept Internațional Umanitar de la Ploiești, Asociația Română de Drept Umanitar (ARDU); Societatea Română de Crucea Roșie; Avocatul Poporului;

- sprijinirea realizării, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, a unor parteneriate între instituțiile de învățământ superior din România și cele din străinătate, după caz.

2. Diseminarea normelor de drept internațional umanitar în cadrul societății civile

a) Modalități generale de stabilire a contactului cu reprezentanții mass-mediei și ai societății civile:

- informarea publicului cu privire la activitățile Comisiei naționale, normele de bază ale dreptului internațional umanitar, prin organizarea de dezbateri, de conferințe de presă, expoziții foto, cursuri de pregătire destinate jurnaliștilor (corespondenților de război), prin utilizarea mass-mediei;

- elaborarea de către Comisie a unui proiect de listă de măsuri legislative și regulamente pentru acele probleme din dreptul internațional umanitar care solicită o atenție deosebită;

- atragerea tuturor instituțiilor/ministerelor interesate să participe la procesul de diseminare a normelor de drept internațional umanitar;

- predarea normelor de bază ale dreptului internațional atât în licee (încurajarea introducerii studierii normelor de bază ale dreptului internațional umanitar în aria curriculară, organizarea de evenimente extrașcolare și competiții naționale), cât și în universități (în special în facultățile de drept, de relații internaționale și de jurnalism);

- formarea profesorilor în calitate de experți prin realizarea unor schimburi de experiență la universități și facultăți similare din străinătate;

- organizarea de către universități a unor cursuri specializate de drept internațional umanitar.

b) Modalități speciale de realizare a contactului cu reprezentanții mass-mediei și ai societății civile:

- introducerea unui modul de drept internațional umanitar în curriculumul disciplinelor de educație civică, la nivel liceal;

- introducerea unei discipline opționale - Dreptul internațional umanitar - la liceele cu profil vocațional: teologic, militar, pedagogic;

- elaborarea unui Ghid de drept internațional pe înțelesul tuturor, care să conțină elemente fundamentale din practica dreptului internațional umanitar și un ansamblu esențial de cutume aplicabile contextual de către cetățenii care, sub o formă sau alta, în calități sau situații variate, intră sub incidența dreptului internațional umanitar;

- organizarea de concursuri naționale și internaționale pe teme de drept internațional umanitar, pentru elevii de liceu;

- realizarea de parteneriate între licee, în cadrul unor programe internaționale pe teme de drept internațional umanitar;

- organizarea de cursuri de formare pentru cadrele didactice (cu precădere pentru profesorii de științe socioumane, diriginți și directori de unități școlare), în domeniul dreptului internațional umanitar;

- generalizarea introducerii în curricula universitară (în funcție de decizia facultăților - având caracter facultativ, opțional sau obligatoriu, de exemplu în instituțiile de învățământ militar/medical/teologic) a disciplinei Drept internațional umanitar (această disciplină, în prezent, se studiază în cadrul facultăților de drept, la cursurile de licență, postuniversitare și de masterat);

- sprijinirea asigurării mobilității cadrelor didactice/ studenților prin participarea la burse tip Erasmus, și nu numai, a participării la conferințe interne și internaționale, precum și la concursuri interne și internaționale (așa cum, a fost dobândită deja, o tradiție la Facultatea de Drept a Universității din București și la Facultatea de Drept a Universității "Nicolae Titulescu" din București) ori schimburi de experiență, pe probleme specifice dreptului internațional umanitar;

- sprijinirea instituțiilor de învățământ superior pentru constituirea/dotarea unor centre de drept internațional umanitar, cu participare internă și internațională, așa cum, există deja, la Facultatea de Drept a Universității "Nicolae Titulescu" din București;

- cooptarea cadrelor didactice (specialiști în dreptul internațional) într-un corp de experți (ce va fi înființat), în vederea consultării cu prilejul inițierii actelor normative contingente domeniului.

II. Realizarea unei comunicări eficiente și a unui flux informațional optim

- Întreprinderea de acțiuni pentru stabilirea/asigurarea unei rețele de contacte

- Crearea unui site propriu al Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar

- Distribuirea unui cotidian propriu

- Utilizarea unui logo, semn propriu

- Redactarea și difuzarea unei publicații proprii

- Organizarea unor conferințe sau seminarii anuale fie de către Comisie singură, fie în parteneriat cu alte organe naționale; participarea la evenimentele importante organizate la nivel național și care au legătură cu domeniul dreptului internațional umanitar.

III. Relația Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar cu autoritățile naționale

Cooperarea cu Guvernul României:

a) informarea periodică a autorităților cu privire la activitățile întreprinse de Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar;

b) impulsionarea Guvernului României în vederea onorării obligațiilor internaționale asumate și furnizării organizațiilor internaționale a informațiilor adecvate;

c) implicarea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar în elaborarea rapoartelor sau documentelor prin comentarii asupra proiectului de raport/document, precum și în activitățile care se desfășoară la nivel național pentru obținerea de informații referitoare la aplicarea normelor de drept internațional umanitar.

IV. Adoptarea măsurilor privind protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat

- Identificarea și realizarea unui proiect de inventar privind proprietatea culturală, în vederea marcării acesteia cu semnul de protecție corespunzător

- Determinarea implicării factorilor locali pentru aplicarea măsurilor cu privire la protejarea proprietății culturale

- Elaborarea și adoptarea unor acte normative de aplicare a prevederilor tratatelor internaționale referitoare la protecția bunurilor culturale.

V. Acordarea protecției adecvate civililor, femeilor, copiilor și persoanelor defavorizate în caz de conflict armat

1. Protecția juridică a femeilor și a copiilor în caz de conflict armat

Convenția de la Geneva III, Convenția de la Geneva IV și protocoalele adiționale I și II conferă copiilor o protecție specială; statele au obligația de aplicare a normelor de drept internațional umanitar privind protecția copiilor, obligații care rezultă din convențiile de la Geneva din 1949 și din protocoalele adiționale: art. 47, 48, 127 și 144 din convențiile de la Geneva I, II, III, precum și din art. 6 din Protocolul opțional din 2000 la Convenția din 1989 privind protecția acordată copiilor.

2. Serviciul de protecție civilă

a) Acordarea protecției semnului distinctiv pentru apărarea civililor (Protocolul I la Convenția de la Geneva din 1949); semnul distinctiv constă dintr-un triunghi albastru pe fundal portocaliu (art. 66, anexa I, cap. V din Protocolul I) - conform art. 66 paragraful 8, statele-parte la convențiile de la Geneva din 1949 au obligația să utilizeze adecvat acest semn distinctiv.

b) Protecția refugiaților și a persoanelor strămutate.

VI. Resurse adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite prin strategie

1. Instituții participante la Comisie și resurse umane

a) Formarea unor experți în dreptul internațional umanitar care să reprezinte toate instituțiile cu competențe în sfera dreptului internațional umanitar

b) Reprezentarea în Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar a tuturor ministerelor interesate de domeniul dreptului internațional umanitar

c) Cooptarea în Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar a Ministerului Culturii și Cultelor și modificarea în acest sens a

Hotărârii Guvernului nr. 420 din 29 martie 2006

- Asigurarea continuității Comisiei în fiecare minister care și-a desemnat reprezentanți

d) Profesionalism

Membrii Comisiei trebuie să aibă cunoștințe și informații din domeniul dreptului internațional umanitar, întrucât acestea sunt necesare pentru desfășurarea activității Comisiei.

e) Desemnarea persoanelor care să se ocupe de activitatea din cadrul Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar să se facă pe bază de competență, motivație.

f) Asigurarea flexibilității în organizarea activității Comisiei, competența, motivația și flexibilitatea constituind factori-cheie care pot avea o influență decisivă asupra eficienței activității Comisiei

g) Organizarea unor acțiuni cu participarea reprezentanților CICR și a altor specialiști în domeniul dreptului internațional umanitar

h) Valorificarea rolului Secretariatului Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar.

VII. Acțiuni viitoare în domeniul promovării dreptului internațional umanitar

1. Includerea în cadrul Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar a reprezentanților Ministerului Culturii și Cultelor

2. Analizarea raportului dintre dreptul internațional umanitar și aplicarea de sancțiuni internaționale în cazul încălcării normelor de drept internațional umanitar

3. Modificarea

Hotărârii Guvernului nr. 420/2006

ar urma să vizeze includerea în cadrul Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar a Ministerului Culturii și Cultelor și înscrierea Ministerului Internelor și Reformei Administrative alături de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării și Ministerul Justiției printre ministerele care asigură președinția prin rotație a Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar.

4. Completarea strategiei:

- completarea strategiei naționale a României de aplicare a dreptului internațional umanitar în măsura apariției unor situații și elemente noi, care să facă necesară această completare.

5. Urmărirea principalelor tendințe înregistrate în cadrul Uniunii Europene în domeniul dreptului internațional umanitar:

a) asigurarea respectării garanțiilor procedurale fundamentale acordate acelor persoane deținute ca urmare a unui conflict armat sau a oricărei alte situații de violență prevăzute în instrumentele juridice internaționale din domeniul dreptului internațional umanitar:

- respectarea de către statele membre, implicit de România, a prevederilor art. 13 din cea de-a treia Convenție de la Geneva, privind protecția prizonierilor de război, de curiozitatea publică;

b) promovarea internaționalizării standardelor referitoare la exportul de arme:

- aplicarea codului Uniunii Europene reglementând exportul de arme;

- susținerea eforturilor întreprinse pe plan internațional în vederea elaborării unui tratat în cadrul Organizației Națiunilor Unite, reglementând comerțul cu arme;

c) analizarea și susținerea propunerii Uniunii Europene privind încheierea unui instrument juridic obligatoriu care abordează problemele de ordin umanitar, în special cele referitoare la bombele cu fragmentație (cluster munitions), până la sfârșitul anului 2008, prin raportare la prevederile Convenției din 1980 privind armele convenționale;

d) examinarea de către statele membre UE, implicit de România, a posibilității de participare la proiectele-pilot regionale destinate diseminării liniilor directoare ale CICR referitoare la facilitățile interne și reglementarea acordării de ajutor în caz de producere a unui dezastru internațional, precum și a asistenței inițiale de recuperare.

Partea III Sediul Secretariatului Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar

Ploiești, str. Gheorghe Grigore Cantacuzino nr. 257, OP 12, CP 9, județul Prahova, România

Cod: 100507

Tel./Fax: 00 40 -244-584 107

Mobil: 00 40-722-380-133

00 40-722-381-653

E-mail: cndiuro@yahoo.com