Decizia nr. 1196/2007

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și

art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, excepție ridicată de Dumitru Șuhan în Dosarul nr. 2.162/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului excepției vizează o problemă de aplicare și de interpretare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.162/99/2007, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) și

art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, excepție ridicată de Dumitru Șuhan în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cereri de suspendare a unui act administrativ atacat în justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietății în mod egal și ale art. 56 referitoare la contribuții financiare, deoarece, potrivit

art. 34 lit. k) teza întâi din Legea nr. 293/2004 , angajații cu putere de decizie din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor pot da dispoziții obligatorii pentru personalul din subordine care să fie efectuate pe cheltuiala acestora din urmă, urmând a fi decontate ulterior. În plus, în opinia autorului, există o vădită contradicție între acest text și prevederile art. 4 alin. (3) din aceeași lege care conferă funcționarului dreptul să refuze executarea unor dispoziții vădit ilegale.

Așa fiind, autorul a înțeles să invoce prezenta excepție solicitând Curții Constituționale să clarifice legalitatea celor două texte din punct de vedere constituțional și, totodată, să se pronunțe asupra aplicabilității acestora.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, în esență, critica autorului excepției vizează modul de interpretare și de aplicare a prevederilor legale criticate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Mai mult, critica avansată de autorul excepției vizează modul de interpretare și de aplicare a legii, aspecte care sunt exclusiv de resortul instanței de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (3) și

art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 30 iunie 2004, așa cum au fost completate și modificate prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 29 iunie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (3): "Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public este obligat să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția aceste situații.";

- Art. 34 lit. k): "Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la: [...]

k) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interes de serviciu, în cazul mutării în alte localități și, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din analiza actelor existente la dosar rezultă că autorul excepției a fost planificat să efectueze serviciul de supraveghere a unui deținut aflat în incinta unei unități spitalicești. Pentru acest motiv a solicitat superiorilor punerea la dispoziție a unui mijloc de transport. Deoarece solicitarea nu a fost aprobată, reclamantul nu a executat ordinul, situație care a determinat sancționarea disciplinară. Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în cauza ce are ca obiect contestarea sancțiunii. Motivele de neconstituționalitate au fost contrase din apărările părții adverse, care a precizat că funcționarul ar fi trebuit să execute ordinul, să angajeze cheltuieli din fonduri proprii și mai apoi să solicite decontarea lor în temeiul

art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 .

După cum se poate observa, critica autorului tinde să convertească controlul de constituționalitate într-un control judiciar de drept comun, cu scopul aplicării și interpretării dispozițiilor legale criticate în sensul sugerat de el.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, deoarece, în caz contrar, și-ar aroga rolul de putere legiuitoare.

De asemenea, cu privire la contradicția dintre cele două articole legale criticate, Curtea observă că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa (de exemplu, prin

Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și

art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, excepție ridicată de Dumitru Șuhan în Dosarul nr. 2.162/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.