Decizia nr. 388/1997

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Dima Angela Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 144 din 26 mai 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 octombrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.027/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Dima Angela Maria.

Prin Decizia nr. 144 din 26 mai 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate, retinand, pe de o parte, ca asupra constituționalității art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, precum și prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997, și că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluției date. Pe de altă parte, Curtea a constatat ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul public, cum era în reglementarea anterioară, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau definitivă.

În ceea ce privește art. 331 din același cod, s-a apreciat ca textul este irelevant în cauza.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 144 din 26 mai 1997

partea a declarat recurs, în termen legal, în esenta, pentru următoarele motive:

- Curtea Constituțională a decis "respingerea pe fond, deși fondul nu a făcut obiectul judecații", deoarece s-a făcut "trimitere la deciziile anterioare";

- excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă trebuia admisă, întrucât aceste dispoziții au fost modificate printr-o noua lege, astfel ca "s-a revenit la constituționalitatea textului".

În continuare, recurenta apreciază ca "hotărârile pronunțate au nuanta politicului dominant din perioada situata înainte de noiembrie 1996".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3, ale art. 330^4 și ale art. 331 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Primul motiv de recurs, referitor la incidența deciziilor nr. 73/1996 și nr. 96/1996 în soluționarea excepțiilor, nu este întemeiat. Faptul ca decizia recurată se fundamentează pe aceste decizii corespunde prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituție, privind obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale. În baza acestui text constituțional, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, o excepție respinsă este obligatorie cat timp motivele ce au justificat-o subzistă în continuare. Este practica constanta a Curții Constituționale și, tocmai de aceea, în decizia recurată s-a prevăzut că nu exista nici un element nou care să determine o alta soluție decât acelea din deciziile nr. 73/1996 și nr. 96/1996. Nici în motivele de recurs nu se invoca asemenea elemente.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că modificarea textului atacat, ca urmare a instituirii unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, nu are semnificatia neconstitutionalitatii dispoziției legale respective în forma anterioară modificării. De asemenea, cererea de a se declara neconstitutionala prevederea anterioară modificării este contrară art. 145 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia deciziile Curții, având efecte numai pentru viitor, nu pot avea în vedere decât dispozițiile legale în vigoare, iar nu soluțiile legislative abrogate sau cele anterioare unei modificări, ceea ce ar conferi acestor decizii un efect retroactiv, raportat la aceste dispoziții.

Afirmatia ca decizia recurată ar avea o tenta politica, specifică perioadei anterioare alegerilor din noiembrie 1996, este în contradictie cu principiile controlului de constituționalitate și, în general, cu ideea de justiție, care, în ceea ce privește soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, consta în verificarea constituționalității unui text legal, indiferent de forțele politice care dețin puterea.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Dima Angela Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 144 din 26 mai 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.