Decizia nr. 476/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Radovici Mihai și Radovici Katharina împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 27 februarie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 1997, în prezenta recurentilor, a intimatului Popescu Dumitru, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18 noiembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Radovici Mihai și Radovici Katharina.

Prin Decizia nr. 39 din 27 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cele ale art. 330^2 alin. 1 sunt neconstituționale. Cat privește dispozițiile art 330^1 din același cod, s-a constatat ca, urmare modificării textului prin Legea nr. 17/1997, excepția de neconstituționalitate este lipsită de obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 27 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Radovici Mihai și Radovici Katharina, pentru următoarele motive: Curtea nu s-a pronunțat și cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 112/1995; este vadit neconstitutionala motivarea din decizie privind lipsa de calitate a Curții Constituționale de a judeca conformitatea unor acte normative între ele, hotărând ca problema prezintă interes sub aspectul nevoii de corelare normativa.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, din punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții legale prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii erga omnes și au putere numai pentru viitor.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Primul motiv de recurs, prin care se susține ca prin Decizia nr. 39 din 27 februarie 1997 Curtea Constituțională nu s-a pronunțat și cu privire la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 112/1995, nu poate fi reținut.

Prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.007/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor, iar sesizarea Curții se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere. În speta, Curtea Constituțională a fost legal sesizată prin Încheierea din 14 ianuarie 1997 numai cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, astfel ca în mod corect instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la aceste prevederi.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține neconstituționalitatea motivarii

Deciziei nr. 39 din 27 februarie 1997 , nu poate fi reținut. Curtea Constituțională este o instanța de contencios constituțional care, asa cum s-a arătat, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și Legea nr. 47/1992, hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești și nu se pronunța asupra eventualelor inadvertente sau necorelari existente în legislație.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Radovici Mihai și Radovici Katharina împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 27 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 1997.