Decizia nr. 1202/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și art. 613^2 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și 613^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.735/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 518 și 613^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Condrea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în materia raporturilor de familie, măsurile grabnice prin care se dispune, în baza unei judecăți sumare, întemeiate exclusiv pe aparențe, evacuarea unuia dintre soți din locuința comună pot produce efecte grave asupra vieții de familie, soțul evacuat fiind pus în situația de a întrerupe legăturile părintești cu copilul minor. Astfel, arbitrariul măsurilor ce pot fi dispuse în cadrul procedurii ordonanței președințiale și efectele nocive ale unor astfel de măsuri contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 27 alin. (1) și art. 49 alin. (1), precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că ordonanța președințială este o reglementare specială, care asigură operativitatea procedurii de judecată și executarea imediată a hotărârii judecătorești, în cazuri care impun adoptarea de măsuri urgente, cu caracter vremelnic. Dispozițiile art. 581 și 613^2 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate, astfel încât excepția cu un atare obiect este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Cu toate că autorul excepției invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 518 și 613^2 din Codul de procedură civilă, dispoziții cu care instanța judecătorească sesizează Curtea Constituțională prin încheiere, din notele scrise depuse la dosar și din susținerile criticilor, precum și din opinia instanței referitoare la critica formulată rezultă că în realitate excepția are ca obiect dispozițiile art. 581 și 613^2 din același cod. Dispozițiile criticate au următorul conținut:
- Art. 581: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";
- Art. 613^2: "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului și reședinței și art. 49 alin. (1) privitoare la protecția copiilor și a tinerilor. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de divorț, instanța poate adopta măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței. Asupra măsurilor enumerate, instanța învestită cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunță prin ordonanță președințială, în condițiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziții instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Or, această posibilitate recunoscută părților interesate nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietății private și nici nu creează premisele unei violări a domiciliului sau reședinței, așa cum consideră autorul excepției, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
În ceea ce privește conformitatea textelor legale criticate cu dispozițiile constituționale care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că dispozițiile art. 581 și 613^2 din Codul de procedură civilă nu conțin nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la un proces echitabil.
De altfel, Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.
În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea art. 49 alin. (1) din Constituție privitoare la protecția copiilor și a tinerilor, Curtea reține că dispozițiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă nu cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate pe calea ordonanței președințiale până la soluționarea divorțului. Astfel, instanța învestită cu cererea de ordonanță președințială prin care s-a solicitat încredințarea copiilor minori se poate pronunța și asupra cererii formulate de celălalt soț de a i se încredința să aibă legături personale cu copiii, așa încât acesta să poată să își exercite drepturile și îndatoririle pe care le presupune creșterea, educația și instruirea lor. Prin urmare, și critica cu un atare obiect este lipsită de temei constituțional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 și art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.