Decizia nr. 35/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația PAS "Danubiana" în Dosarul nr. 37.461/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 37.461/3/2005, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația PAS "Danubiana" într-o cauză comercială.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate creează o situație de inegalitate între părțile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere evaluabilă în bani. Astfel, partea care a fost pârât în faza judecării în fond a dosarului nu poate exercita calea de atac a apelului sau recursului, deoarece trebuie să achite o taxă de timbru care, de multe ori, este semnificativă. Autorul excepției consideră, de asemenea, că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 53 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (5).
Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu sunt incompatibile cu prevederile constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Nivelul taxelor judiciare de timbru prevăzute de
art. 2 alin. (1) a fost actualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006. Art. 11 alin. (1) a fost modificat prin
art. I pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonanță aprobată prin
Legea nr. 742/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001.
Articolul 2
alin. (1) din Legea nr. 146/1997
se referă la nivelul taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, iar alin. (3) are următorul conținut: "Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.";
- Art. 11 alin. (1): "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind liberul acces la justiție, art. 53 alin. (1) și (2) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.
În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției, în sensul că ar putea exista situații în care părțile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora și, în consecință, să nu se poată adresa justiției, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile
art. 21 din Legea nr. 146/1997 , posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind, contrar susținerii autoarei excepției, o garanție a liberului acces la justiție.
În ceea ce privește constituționalitatea art. 2 alin. (1) și (3) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce atingere acestui principiu, deoarece nu face niciun fel de diferențiere între contribuabili.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin numeroase decizii, spre exemplu,
Decizia nr. 284 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Cât privește critica textelor de lege prin raportare la prevederile constituționale ale art. 53 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (5), Curtea constată că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate, întrucât stabilirea unor excepții de la plata taxelor de timbru, plată ce constituie o obligație, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situații determinate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația PAS "Danubiana" în Dosarul nr. 37.461/3/2005 al Curții de Apel București Secția a V-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.