Decizia nr. 19/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Fane Ion Boroș în Dosarul nr. 3.594/236/2007 al Judecătoriei Giurgiu.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.594/236/2007, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Fane Ion Boroș într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că interzicerea telefoanelor mobile în incinta locului de deținere încalcă libertatea de exprimare. Totodată, susține că faptul că în incinta locului de deținere singurul operator care prestează servicii de telefonie fixă este Romtelecom contravine legii concurenței și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Giurgiu și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu reprezintă o restrângere a libertății de exprimare, având în vedere statutul special al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, care sunt supuse unor măsuri stricte de pază și supraveghere, iar folosirea telefoanelor mobile ar face imposibilă realizarea supravegherii acestor persoane.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile de lege criticate nu interzic libertatea de exprimare, convorbirile telefonice fiind confidențiale, existând, de asemenea, și obligația directorului penitenciarului de a instala telefoane publice cu cartelă, tocmai în aplicarea principiului libertății de exprimare.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece directorul penitenciarului are obligația de a instala telefoane publice cu cartelă, tocmai în aplicarea principiului libertății de exprimare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47 - Dreptul la convorbiri telefonice din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având următorul conținut: "(1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidențial și se efectuează sub supraveghere vizuală.

(2) Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, directorul penitenciarului are obligația de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului.

(3) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot efectua convorbiri telefonice în limba maternă, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3)."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate din

Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la convorbiri telefonice. Așadar, susținerile autorului excepției în sensul că aceste dispoziții ar contraveni libertății de exprimare prevăzute de art. 30 alin. (1) din Constituție sunt neîntemeiate, întrucât, potrivit alin. (2) al art. 47 din lege, directorul penitenciarului are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului.

Totodată, Curtea reține că interzicerea telefoanelor mobile în incinta locului de deținere este o soluție legislativă firească, având în vedere că această interdicție se adresează persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, persoane care se află sub supraveghere.

Cu privire la invocarea art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, privind interzicerea generală a discriminării, Curtea observă că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza sa, adică tuturor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, fără privilegii și fără discriminări.

În ceea ce privește raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor de lege atacate la prevederile legii concurenței, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele. Așadar, nu ne aflăm în prezența unei probleme privind constituționalitatea, ci a unei eventuale contrarietăți între norme legale, coordonarea legislației fiind de competența autorității legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Fane Ion Boroș în Dosarul nr. 3.594/236/2007 al Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.