Decizia nr. 18/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 23 alin. (4) lit. e) și ale

art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001

și ale art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 41 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 ", excepție ridicată de Asociația de Proprietari "Traianus" din Brașov în Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006) al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent menționează faptul că autorul excepției a transmis Curții Constituționale concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, însoțite de argumente în acest sens.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006), Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 23 alin. (4) lit. e) și ale

art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001

și ale art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 41 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 ".

Excepția a fost ridicată de Asociația de Proprietari "Traianus" din Brașov într-o cauză civilă având ca obiect "pretenții".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă flagrant dreptul de proprietate privată și operează discriminări în defavoarea beneficiarilor de servicii de utilitate publică. Atribuția autorității în materia furnizării serviciilor de utilitate publică de a ajusta tarifele de furnizare a energiei termice, fără o negociere prealabilă cu părțile contractului de furnizare, are semnificația unei intervenții cu caracter protecționist a statului în relațiile contractuale. Or, în cadrul unui astfel de contract, ambele părți ar trebui să beneficieze de același tratament juridic, în condițiile în care acestea sunt persoane juridice de drept privat - chiar dacă furnizorul, în acest caz, aparține unei autorități administrative locale -, fără ca un terț să intervină în stabilirea unor elemente ale raportului juridic. Mai mult, "discriminarea dreptului de proprietate este mai flagrantă prin stabilirea unei majorări de întârziere care se aplică pentru obligații de plată față de bugetul de stat", întrucât raportul de drept privat se deplasează astfel în sfera raporturilor de drept public, de unde se asimilează sistemul sancționator al majorărilor de întârziere. Se mai susține că, "în acest raport juridic, furnizorului de servicii nu i se poate conferi un statut aferent dreptului public, caracterizat prin creanțe bugetare, implicit stabilirea unor majorări de întârziere la nivelul creanțelor bugetare."

Judecătoria Brașov opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate Raportându-se la dispozițiile criticate din

Legea nr. 326/2001 , în vigoare la data ridicării excepției, se arată că acestea au în vedere efectuarea de ajustări de tarife la cererea oricăreia dintre părțile contractante, nu doar la cererea prestatorului sau prin intervenția arbitrară din partea statului, însă cu respectarea legii. Cât privește stabilirea modalității de calcul al majorărilor de întârziere, se precizează că tot texte din legea criticată stabilesc plafonul cuantumului penalităților de întârziere la limita debitului datorat, ceea ce este de natură să nu îi creeze niciun prejudiciu beneficiarului serviciului de utilitate publică.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, având în vedere că intervenția Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în ajustarea prețurilor se face nu numai la cererea operatorului sau a unității administrativteritoriale, ci a oricărei părți contractante, deci inclusiv a utilizatorului de serviciu public, în condiții de echidistanță și echilibru. În ceea ce privește penalitățile, acestea se percep de la toți debitorii, indiferent de forma de proprietate, fără nicio discriminare, iar, pe de altă parte, cuantumul acestora este plafonat la nivelul debitului, fără a se aduce vreo atingere dreptului de proprietate al debitorului.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și

art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 51/2006

sunt constituționale. Acestea sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finală, conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Așadar, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale unor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Or, atribuțiile specifice Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate sau a proprietății, ci exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Totodată,

Legea nr. 51/2006

stabilește un cadru legal, clar și precis în care se desfășoară prestarea serviciilor comunitare de utilități publice, cu protejarea intereselor economice naționale, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 135 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de ședință, dispozițiile "art. 23 alin. (4) lit. e) și ale

art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 , preluate de prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 41 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 ", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006. Într-adevăr, Curtea constată că, anterior ridicării excepției,

Legea nr. 326/2001

a fost abrogată expres prin

art. 55 din Legea nr. 51/2006 , iar dispozițiile art. 23 alin. (4) lit. e) și ale art. 25 alin. (2) - inițial criticate - au fost preluate, ca soluție juridică de principiu, de art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și art. 42 alin. (10) lit. b) (și nu art. 41 alin. (10) lit. b) cum greșit indică instanța de judecată) din legea abrogatoare mai sus amintită, astfel că acestea sunt prevederile legale în vigoare. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și art. 42 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 . Textele legale criticate au următorul conținut:

- Art. 20 alin. (1) lit. e): "(1) A.N.R.S.C. (n.n. Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice) are următoarele competențe și atribuții privind serviciile de utilități publice din sfera sa de reglementare: (...) e) eliberează, în condițiile legii, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile de utilități publice care funcționează în condiții de monopol.";

- Art. 21 alin. (1): "(1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către autoritățile administrației publice locale a prețurilor și tarifelor numai în cazul serviciilor de utilități publice care funcționează în condiții de monopol.";

- Art. 42 alin. (10) lit. b): "(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: (...) b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare."

Autorul excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, art. 53 -"Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", art. 135 -"Economia" și ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 "Protecția proprietății" din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că autorul excepției critică, în esență, intervenția Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în raportul juridic considerat a fi de drept privat dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatori sau beneficiari, în sensul modificării prețului, fără ca aceștia din urmă să fie consultați în prealabil, în calitate de parte contractantă. Se susține crearea unei discriminări a beneficiarilor de servicii sub aspectul ocrotirii prin Constituție și legi a proprietății private, dreptul de proprietate fiind încălcat, totodată, și prin reglementarea în materie a penalităților de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.

Curtea constată că aceste critici de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor

Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , serviciile de utilități publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și sunt înființate, organizate și coordonate de autoritățile administrației publice locale, pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizați și funcționează în baza reglementărilor de drept public sau de drept privat, iar regimul de funcționare al acestora poate avea caracteristici de monopol. Pentru supravegherea derulării unei astfel de activități de interes general s-a înființat Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, ce funcționează în coordonarea primului-ministru, pe baza regulamentului propriu de organizare și funcționare aprobat prin hotărâre a Guvernului. Aceasta își exercită atribuțiile în temeiul principiilor privind protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acționează în sfera serviciilor de utilități publice, promovarea concurenței, eficacității și eficienței economice, precum și a principiilor transparenței, accesibilității, tratamentului nediscriminatoriu și protecției utilizatorilor.

Așa fiind, rolul autorității de reglementare este pe deplin justificat în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, astfel de instituții regăsindu-se și în alte ramuri din același sector al serviciilor de utilități publice, de exemplu Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației.

În consecință, nu se poate susține în mod întemeiat că o astfel de autoritate, specializată în supravegherea activității de furnizare a serviciilor de utilități publice, reprezintă un terț față de contractul dintre operatorul de serviciu de utilitate publică și beneficiarul acestuia, terț care, susține autorul excepției, operează în sensul discriminării în defavoarea beneficiarilor. Potrivit dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 51/2006 , "A.N.R.S.C. își exercită prerogativele de autoritate publică în condiții de echidistanță și echilibru atât față de utilizatori și operatori, cât și față de autoritățile administrației publice locale" și urmărește "promovarea principiilor transparenței, accesibilității, tratamentului nediscriminatoriu și protecției utilizatorilor." Prin urmare, Curtea Constituțională nu poate reține pretinsa contradictorialitate a prevederilor de lege criticate față de normele constituționale ale art. 44 alin. (2) și ale art. 136 alin. (5), referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, și la inviolabilitatea proprietății private, și nici celor ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor art. 135 din Legea fundamentală, privind economia și principiile sale de funcționare. Dimpotrivă, așa cum rezultă din dispozițiile

Legii nr. 51/2006 , atribuțiile specifice ale A.N.R.S.C. urmăresc promovarea principiilor concurenței, eficacității și eficienței economice în sectorul serviciilor de utilități publice care funcționează în condiții de monopol, precum și conservarea resurselor, protecția mediului și a sănătății populației.

În ceea ce privește stabilirea, ajustarea sau modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile de utilități publice care funcționează în condiții de monopol, Curtea constată că, potrivit prevederilor

Legii nr. 51/2006 , aceste operațiuni se realizează potrivit metodologiei de calcul elaborate de A.N.R.S.C., care emite avizul de specialitate în vederea aprobării prețurilor și tarifelor de către autoritățile administrației publice locale. Prețurile și tarifele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz. Or, atât A.N.R.S.C., cât și autoritățile administrației publice locale au ca principal rol respectarea interesului public, general, în speță cel al utilizatorilor, față de eventuale practici abuzive ale operatorilor sau prestatorilor de servicii de utilitate publică.

Referitor la criticile autorului excepției privind nivelul și natura penalităților percepute pentru neachitarea la termen a facturilor de către utilizatori, reglementate de

art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 51/2006 , Curtea observă că, potrivit lit. c) a aceluiași text de lege, valoarea totală a penalităților este plafonată, respectiv limitată la valoarea facturii, astfel că nu se poate susține încălcarea dreptului de proprietate al utilizatorului debitor. Prin urmare, dispoziția legală criticată urmărește să creeze un cadru echilibrat între interesele contrare ale celor două părți - operator/creditor și beneficiar/debitor - și nu să avantajeze pe prima dintre acestea, astfel cum pretinde autorul excepției.

Nu în ultimul rând, Curtea observă că, astfel cum rezultă din considerentele expuse mai sus, dispozițiile de lege criticate nu conțin în sine norme contrare prevederilor constituționale și contravenționale invocate. În aceste condiții, pretinsele critici de neconstituționalitate se bazează pe aspecte de interpretare și aplicare a textelor de lege la elementele specifice speței în care s-a ridicat excepția, însă acestea sunt operațiuni ce revin în exclusivitate instanței de judecată competente cu soluționarea litigiului aflat pe rol.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 42 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Asociația de Proprietari "Traianus" din Brașov în Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006) al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.