Decizia nr. 15/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania Națională a Uraniului din București în Dosarul nr. 20/197/2007 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 20/197/2007, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania Națională a Uraniului din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin condiționarea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare de plată unei cauțiuni cu o valoare ridicată, prohibitivă, dispozițiile art. 403 și ale art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 din Constituție, care consacră liberul acces la justiție și interdicția oricărei legi de a îngrădi exercitarea acestui drept. Dispozițiile criticate încalcă și prevederile art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție, întrucât sume importante sunt indisponibilizate pentru o perioadă mare de timp, operând, în realitate, o veritabilă expropriere de facto cu privire la aceste sume.

Judecătoria Brașov apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 403 și ale art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate, în realitate, critica vizând o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 723^1 alin. 2: "Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 20 milioane lei.";

- Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (3) care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează "posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

Curtea a constatat că, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce nicio atingere principiului constituțional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia".

În ceea ce privește critica potrivit căreia art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravine principiului garantării proprietății private, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, eliberarea cauțiunii în maximum 30 de zile după soluționarea fondului cauzei, prin hotărâre irevocabilă, potrivit art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dacă partea interesată nu a formulat cerere pentru obligarea părții adverse la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, reprezintă o garanție a ocrotirii dreptului de proprietate, legea instituind în mod expres termenul în care debitorul își poate recupera suma plătită cu titlu de cauțiune.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania Națională a Uraniului din București în Dosarul nr. 20/197/2007 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.