Decizia nr. 110/2008

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 102/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Salubritate, Apă și Canal" Voluntari - S.R.L. în Dosarul nr. 4.029/301/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.616D/2007.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 și nr. 1.673D/2007 având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.616D/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre părți și dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 și nr. 1.673D/2007 la Dosarul nr. 1.616D/2007.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării, întrucât dosarele au aceleași părți și același obiect.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 14 și ale

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 și nr. 1.673D/2007 la Dosarul nr. 1.616D/2007, care este primul înregistrat.

Primul-magistrat asistent referă că autorul excepției a formulat, în fiecare dosar, câte o cerere de amânare a cauzei la un alt termen de judecată, în vederea angajării unui apărător care să îndeplinească cerințele de reprezentare în fața Curții Constituționale.

Având cuvântul asupra cererilor formulate, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării.

Curtea respinge cererile ca fiind neîntemeiate, având în vedere că autorul excepției a avut timp suficient în scopul pregătirii apărării, începând de la 14 noiembrie 2007, data sesizării Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în cauzele conexate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 septembrie 2007, 4 octombrie 2007, 11 octombrie 2007 și 1 noiembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 3.350/300/2007, 3.704/300/2007, 3.708/300/2007, 4.029/301/2007, 3.930/301/2007 și nr. 4.030/301/2007, și prin Încheierea din 23 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.164/300/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 102/2006 . Excepția a fost ridicată de Societatea comercială "Salubritate, Apă și Canal" Voluntari - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unei sancțiuni contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se susține că prevederile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 102/2006 , prin care s-a instituit obligația generală de obținere a licenței de traseu, încalcă dispozițiile art. 53 și ale art. 135 alin. (1) din Constituție, deoarece restrâng în mod nejustificat "exercitarea unui drept fundamental cu privire la libertatea economică". Autorul excepției susține că, în cazul neadmiterii excepției, se va crea premisa încălcării art. 47, art. 49 și art. 50 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 102/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, care au următorul cuprins: "Art. 34. - (1) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu județean sau interjudețean se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza licenței de traseu eliberate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, perioada de valabilitate a acesteia fiind limitată de perioada de valabilitate a programului de transport."

Autorul excepției, în esență, susține că prevederile criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1) referitor la economia României, iar în situația respingerii excepției, susține că se va crea premisa încălcării art. 47, art. 49 și art. 50 din Constituție.

Examinând dispozițiile criticate în contextul întregului act normativ, Curtea Constituțională constată că scopul reglementării a fost organizarea și asigurarea desfășurării transporturilor rutiere în condiții de siguranță, de calitate și de protecția mediului. Având în vedere că activitatea de transport public rutier este de interes general, Curtea reține că legiuitorul a înțeles să reglementeze competența autorităților publice de resort, de a organiza serviciul regulat de persoane prin elaborarea programului de transport și prin acordarea licențelor de transport acelor operatori ce îndeplinesc condiții de onorabilitate, capacitate financiară și competență profesională.

Față de acestea, Curtea reține că prin dispozițiile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 102/2006 , s-a instituit o garanție a siguranței transportului de interes public, or, în aceste condiții, prevederile criticate sunt în concordanță cu dispozițiilor art. 53 din Constituție. Textul criticat are ca obiectiv final siguranța transporturilor rutiere de interes public, și de aceea el se constituie ca o garanție a dreptului la viață și la integritate fizică, fiind în consens cu art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "România este stat de drept [...] în care[...] drepturile și libertățile cetățenilor [...] reprezintă valori supreme [...]". Tocmai de aceea dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție prevăd că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege, și numai dacă se impune, printre altele, pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Curtea Constituțională reține, însă, că autorul excepției, în realitate, nu a invocat restrângerea unui drept sau a unei libertăți fundamentale, având în vedere că "libertatea economică" nu este consacrată prin Constituție ca fiind o libertate fundamentală. Aceasta este o valoare economică ce își extrage dinamismul din libertatea comerțului și din libera concurență.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea nu aduc atingere libertății economice, principiilor economiei de piață, libertății comerțului și concurenței loiale. Legiuitorul a urmărit ca prin adoptarea dispozițiilor criticate să asigure condiții egale de desfășurare a activității operatorilor de transport rutier, care le oferă cadrul necesar concurenței loiale, în condiții de ordine și de siguranță.

Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 47 privind nivelul de trai, la art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor și la art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauză.

Față de aceste considerente, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este nefondată, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 102/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Salubritate, Apă și Canal" Voluntari - S.R.L. în dosarele nr. 3.350/300/2007, nr. 3.704/300/2007, nr. 3.708/300/2007, nr. 4.029/301/2007, nr. 3.930/301/2007 și nr. 4.030/301/2007 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și în Dosarul nr. 9.164/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2008.