Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 106/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
14 februarie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 174 din 6 martie 2008
Citat de
1 act
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.087 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Paulina în Dosarul nr. 6.744/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că Mihai Paulina a depus la dosar, în susținerea excepției, concluzii scrise, însoțite de un set de acte.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.744/281/2007, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Mihai Paulina în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se argumentează, pe larg, în ce constă nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate, în cauză, pe calea revizuirii și se susține, în esență, că stabilirea limitativă a hotărârilor definitive ce pot fi atacate pe calea revizuirii este neconstituțională.

Tribunalul Prahova - Secția penală apreciază că excepția invocată nu este întemeiată. Se arată că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, care nu îngrădește, ci permite liberul acces la justiție, în concordanță cu normele constituționale și din actele internaționale invocate de autoarea excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu aduce atingere normelor constituționale și din actele internaționale invocate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 576/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 393 din Codul de procedură penală privind hotărârile supuse revizuirii, având următorul cuprins: "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori."

În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și a legilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 7 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la legalitatea pedepsei, respectiv interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziții constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării privind hotărârile judecătorești supuse revizuirii, realizată prin dispozițiile art. 393 din Codul de procedură penală.

Prin aceste dispoziții de lege, criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate, nu se aduce atingere liberului acces la justiție, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i, așa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătorești, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiție, în concordanță și cu dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. Pentru aceleași motive, nu se aduce atingere nici dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și a legilor, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Textul de lege criticat nu stabilește nicio discriminare, fiind deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa, așa încât nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.

Dispozițiile art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la legalitatea pedepsei, nu au incidență în cauză.

De altfel, se observă că neconstituționalitatea textului de lege criticat este dedusă din modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale privind revizuirea, în cauza aflată pe rolul instanței. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

În plus, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a

art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, a cărei soluție de respingere a excepției, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Paulina în Dosarul nr. 6.744/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2008.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.