Acordul din 9 februarie 1959

Articolul 1

Guvernul român va vărsa Guvernului francez contravaloarea în franci francezi a douăzeci și unu milioane dolari S.U.A., cu titlu de indemnizație globală, forfetară și definitivă, pentru:

a) bunurile, drepturile sau interesele statului francez și ale persoanelor fizice sau juridice, bucurându-se de naționalitatea franceză, care au fost atinse de măsurile române de naționalizare, expropriere, rechiziție și alte măsuri restrictive similare;

b) obligațiile față de statul francez și de persoanele fizice sau juridice franceze care incumbă statului român potrivit art. 23 și 24 ale Tratatului de pace semnat la 10 februarie 1947 între România și Puterile aliate și asociate;

c) titlurile împrumuturilor definite în art. 1 al Protocolului de aplicare nr. I, care face parte integrantă din prezentul acord;

d) bonurile de petrol emise de statul român potrivit acordurilor din 30 septembrie 1941 și 4 martie 1943.

Articolul 2

Plata integrală a sumei menționate la art. 1 va avea - în ceea ce privește pe titularii intereselor franceze precizate în același articol - efect liberatoriu pentru statul român, precum și pentru toate persoanele fizice sau juridice române succesoare ale proprietarilor primitivi, potrivit legislației române.

Din momentul aplicării prezentului acord, statul român, precum și persoanele fizice sau juridice române vor fi liberate de orice obligație față de statul francez și de persoanele fizice sau juridice franceze, pentru revendicările prevăzute la art. 1.

Articolul 3

Indemnizația prevăzută prin prezentul acord va constitui compensarea drepturilor statului francez și persoanelor fizice sau juridice franceze, în calitate de proprietari, de acționari, creditori etc., pentru bunurile, drepturile și interesele despăgubite conform art. 1.

În schimb, statul francez și aceleași persoane fizice sau juridice franceze vor fi liberate, față de statul român și de persoanele fizice sau juridice române care le-au succedat, de orice obligații în legătură cu bunurile, drepturile și interesele pentru care vor fi despăgubite.

Articolul 4

Toate drepturile aferente titlurilor de împrumut prevăzute la art. 1 lit. c) și precizate în art. 1 al Protocolului de aplicare nr. I vor fi considerate lichidate prin vărsământul indemnizației de răscumpărare de la art. 1 din prezentul acord.

Încasarea integrală sau parțială, de către un purtător francez de titluri, a sumelor care-i revin ca indemnizație potrivit art. 1 echivalează cu acceptarea prezentului acord.

Guvernul francez nu va susține revendicările eventuale ale purtătorilor francezi care ar refuza beneficiul prezentului acord.

Articolul 5

Cele două guverne, ținând seama că totalul prelevărilor efectuate în aplicarea Protocolului financiar româno-francez din 24 decembrie 1954 se ridică, la 31 decembrie 1958, la două milioane opt sute cincizeci și trei mii cinci sute nouăzeci și opt dolari S.U.A. (2.853.598 dolari S.U.A.), constată că soldul indemnizației prevăzute la art. 1 al prezentului acord, rămas a fi pus la dispoziția Guvernului francez, este egal cu contravaloarea în franci francezi a optsprezece milioane una sută patruzeci și șase mii patru sute doi dolari S.U.A. (18.146.402 dolari S.U.A.).

Articolul 6

Guvernul francez va proceda, din momentul intrării în vigoare a prezentului acord, la deblocarea tuturor averilor românești din Franța, care fuseseră anterior lovite, la cererea Guvernului francez, și care ar mai fi încă lovite de măsuri conservatorii.

Articolul 7

Guvernul român, în vederea acoperirii soldului prevăzut la art. 5, va pune la dispoziția Guvernului francez, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu titlu de prim vărsământ, potrivit modalităților prevăzute în Protocolul de aplicare nr. II, care face parte integrantă din acest acord:

1. depozitele în aur, devize și franci francezi constituite la băncile franceze pentru serviciul datoriei publice externe române, cu obligația pentru Guvernul francez de a vărsa contravaloarea în franci francezi purtătorilor francezi ai titlurilor prevăzute la art. 1 lit. c);

2. celelalte depozite ale statului român și ale fostei Bănci Naționale a României, constituite la băncile franceze și blocate anterior la cererea Guvernului francez, spre a fi utilizate potrivit prezentului acord, în scopul indemnizării celor în drept, enumerați la art. 1;

3. contravaloarea în franci francezi a unei sume de un milion dolari S.U.A. (1.000.000 dolari S.U.A.).

Articolul 8

Pentru executarea prezentului acord, Banca Franței va deschide la 1 aprilie 1959, pe numele Băncii de Stat a Republicii Populare Române, un cont special în franci francezi, nepurtător de dobânzi, intitulat "Creanțe financiare franceze - acord franco-român din 9 februarie 1959".

Articolul 9

Contul prevăzut la art. 8 va fi alimentat, pentru soldul indemnizației de la art. 1, rămas vărsat la 1 aprilie 1959:

1. prin prelevări de 8% asupra plăților efectuate pentru mărfurile exportate de Republica Populară Română în cadrul acordului de plăți româno-francez în vigoare;

2. cu suplimentul depozitelor în devize și franci francezi prevăzute la art. 7 alin. 1 și 2 de mai sus, care ar fi eventual constatat, de comun acord, după 31 martie 1959.

Articolul 10

Disponibilitățile contului "Creanțe financiare franceze - acord franco-român din 9 februarie 1959" vor fi puse la dispoziția Guvernului francez, trimestrial, la datele de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie și 31 decembrie ale fiecărui an, până la acoperirea indemnizației prevăzute la art. 1.

Articolul 11

Suma menționată la art. 1 va fi repartizată de Guvernul francez după cum urmează:

a) Tezaurului public francez, în contul participațiilor sale în fostele societăți românești și pentru proprietatea bonurilor de petrol: 3%;

b) persoanelor fizice și juridice franceze atinse prin măsurile de naționalizare, expropriere, rechiziție și alte măsuri restrictive similare și celor care au drepturi la despăgubiri de război sau restituiri: 37%;

c) purtătorilor francezi ai titlurilor de împrumuturi prevăzute la art. 1 lit. c) și precizate în art. 1 al Protocolului de aplicare nr. I: 60%.

Repartiția între diferiții îndreptățiți este în competența exclusivă a Guvernului francez și nu angajează în niciun fel responsabilitatea Guvernului român.

Articolul 12

Prezentul acord nu este aplicabil cazurilor de aceeași natură cu cele prevăzute în art. 1 al prezentului acord, care s-ar putea naște posterior semnării sale.

Articolul 13

În vederea executării prezentului acord, cele două guverne își vor remite reciproc, în măsura posibilităților, toate informațiile necesare.

Articolul 14

Orice contestație cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi reglementată de comun de acord de către cele două guverne.

Articolul 15

Prezentul acord va intra în vigoare cu începere de la data semnării sale.

Drept care subsemnații, împuterniciți în cuvenită formă de Guvernele lor respective, au semnat prezentul acord și l-au învestit cu sigiliile lor.

Încheiat la București la 9 februarie 1959, în dublu exemplar, în limbile română și franceză, ambele texte având aceeași valabilitate.

Pentru Guvernul Republicii Populare Române,

R. Mănescu

Pentru Guvernul Republicii Franceze,

J. Deciry

PROTOCOL 1 09/02/1959

PROTOCOL 2 09/02/1959