Decizia nr. 107/2008

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 1 și art. 220 din Codul penal, excepție invocată de Elena Preda în Dosarul nr. 7.769/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal este prezent reprezentantul autoarei excepției, avocat Angelo Adrian Miu, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea Yamak Ziad a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, avocatul autoarei excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată. Arată că textele criticate ridică o serie de probleme de aplicare, în sensul că unele instanțe de judecată au ajuns la concluzia că acestea protejează și un chiriaș de rea-credință. Aceste interpretări sunt determinate de faptul că textele nu conțin sintagma "cu drept" sau "cu titlu", ceea ce determină neconstituționalitatea lor.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate arătând că obiecțiunile autoarei sunt formulate din perspectiva aplicării și a caracterului incomplet al normelor criticate. Se invocă și jurisprudența Curții Constituționale în această materie, apreciindu-se că se impune menținerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.769/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 1 și art. 220 din Codul penal, excepția invocată de Elena Preda în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate "reprezintă o reminiscență a unei perioade revolute, de tristă amintire, în care dreptul de proprietate privată era, în cel mai bun caz, tolerat", fiind formulate în așa fel încât "să îl protejeze pe cel care folosește unul din bunurile menționate în articolele citate, indiferent dacă este sau nu titularul legal al unui drept de uz sau uzufruct asupra acestuia". Astfel, din textele de lege criticate lipsește mențiunea "că persoana care are "folosința" sau <<posesia>> unui asemenea bun să o aibă <<cu drept>>". Consecința acestei formulări este, în opinia autoarei excepției, aceea că "o persoană care are folosința (art. 192 din Codul penal) sau posesia (art. 220 din Codul penal) unui asemenea bun se bucură de o protecție legală sporită față de titularul dreptului de proprietate, fiind, deci, [...] mai proprietar decât adevăratul proprietar".

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția este neîntemeiată. Arată că, în cazul ambelor texte de lege criticate, o cerință esențială a elementului material al infracțiunilor pe care acestea le reglementează este ca pătrunderea în locuință, respectiv ocuparea unui imobil să se facă "fără drept". Așa fiind, legea penală nu sancționează acțiunile respective atunci când sunt întreprinse "cu drept" și, prin urmare, nu se aduce atingere garantării dreptului de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Cu privire la obiectul excepției, se constată că, deși, prin încheierea instanței de judecată, Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 1 și art. 220 din Codul penal, din examinarea susținerilor autoarei Elena Preda se constată că aceasta critică, în ceea ce privește art. 220 din Codul penal, numai alin. 1 al acestui articol. Așa fiind, Curtea urmează a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 1 și art. 220 alin. 1 din Codul penal, texte care au următorul cuprins:

- Art. 192 alin. 1: "Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.";

- Art. 220 alin. 1: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani."

Se susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 192 alin. 1 și art. 220 alin. 1 din Codul penal sunt criticate din perspectiva caracterului incomplet al acestora, precum și a modului de interpretare și aplicare de către instanțele de judecată. Astfel, în opinia autoarei excepției, actuala formulare a textelor de lege criticate, care nu cuprinde mențiunea că persoana care are "folosința" sau "posesia" unui bun să o aibă "cu drept", determină interpretări în sensul că aceste prevederi legale ar proteja și un chiriaș de rea-credință, ceea ce este în contradicție cu normele constituționale invocate.

Asemenea critici, vizând, în realitate, completarea dispozițiilor legale, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 1 și art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepție invocată de Elena Preda în Dosarul nr. 7.769/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2008.