Decizia nr. 137/2008

Ion Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 4.312/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr.1.453D/2007 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.454D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 4.489/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în acest dosar, autorul excepției a transmis Curții o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece "nu are legătură cu soluționarea cauzei" aflate pe rolul instanței de judecată, aceasta sesizând în mod greșit Curtea Constituțională cu o altă excepție decât cea invocată, în realitate, de autor. De asemenea, solicită judecarea excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 1.453D/2007.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.454D/2007 la Dosarul nr. 1.453D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a-și exprima punctul de vedere față de excepția de neconstituționalitate ridicată. Acesta solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

au fost modificate prin

art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 , tocmai în sensul dorit de autorul excepției, astfel că noua redactare a eliminat critica de neconstituționalitate formulată, aceasta rămânând, practic, fără obiect.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 2 octombrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 4.312/2/2007 și nr. 4.489/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția a fost ridicată de Șerban Simedrea în două cauze distincte: prima, nr. 4.312/2/2007, prin care, la primele două capete de cerere din cele patru formulate, solicită Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal să "sesizeze Curtea Constituțională pentru declararea ca neconstituțională prevederea din

Legea nr. 95/2007 , art. unic, pct. 2/2" și "determinarea președinților celor două Camere ale Parlamentului să aplice, de urgență, din inițiativa lor personală, prevederile

art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

"; a doua cauză, nr. 4.489/2/2007, prin care solicită aceleiași instanțe de judecată să oblige Consiliul Superior al Magistraturii să răspundă unei petiții formulate anterior, cap de cerere pentru soluționarea căruia cere transmiterea către Curtea Constituțională, spre competentă soluționare, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate astfel cum rezultă din încheierile de sesizare și notele scrise ale autorului, anexate acestora, se susține că dispozițiile legale cuprinse în teza finală a alin. (1) al

art. 16 din Legea nr. 554/2004

contravine normelor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți". Aceasta, deoarece textul de lege prevede obligația plății despăgubirilor de către persoana fizică responsabilă de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ vătămător, în solidar cu autoritatea publică al cărei funcționar acesta este, fără însă ca autoritatea publică să fie parte în proces și care poate fi condamnată în lipsă.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin cele două încheieri cu conținut identic, opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate reprezentând, de fapt, "garanții procedurale ale răspunderii administrativ patrimoniale angajate în ipoteza vătămării drepturilor și intereselor persoanei printr-un act administrativ emis de o autoritate publică printr-o persoană fizică din cadrul său".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispoziția legală criticată constituie o garanție a acoperirii prejudiciului produs, fiind în beneficiul persoanei vătămate existența unei "solidarității" între persoana fizică și autoritatea publică. Totodată, textul de lege se referă la cererile în justiție care pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului, ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, cuvântul "și" sugerând, în primul rând, o acțiune principală îndreptată împotriva autorității publice care a emis actul administrativ.

Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curții Constituționale, consideră că prevederile

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , modificate prin

art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 , nu contravin normelor art. 16, art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) și ale art. 124 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, prevederi ce au fost modificate prin

art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În realitate, din motivarea autorului excepției reiese că acesta are în vedere doar prevederile cuprinse în

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 , astfel că acestea reprezintă obiectul excepției de neconstituționalitate. Art. 16 din legea criticată, intitulat "Introducerea în cauză a funcționarului", prevede, la alin. (1), următoarele:

"(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."

Autorul excepției consideră că textul de lege menționat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că autorul acesteia nu este nemulțumit de instituirea, în sine, a răspunderii persoanei fizice vinovate pentru elaborarea, emiterea sau încheierea unui act ori, după caz, pentru refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, și nici de solicitarea plății unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, ca și condiție a existenței unei astfel de răspunderi, acestea fiind soluțiile legislative conținute de

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Nemulțumirea autorului excepției rezidă în aceea că autoritatea publică angajatoare a persoanei fizice împotriva căreia s-a formulat cererea în justiție este obligată la plata în solidar a acelor despăgubiri, fără ca ea să fie parte în proces. Rezultă, în opinia sa, că "autoritatea publică respectivă este mai prejos de lege, fiind sancționată fără a fi parte în proces", și este "forțată să se adreseze justiției pentru apărarea intereselor sale legitime, eventual, după ce a fost condamnată", fără a putea exercita în fața instanței dreptul său la apărare. Justiția își pierde astfel caracterul de imparțialitate și egalitate pentru toți.

Față de această critică, Curtea constată că întreaga argumentare a excepției se fundamentează pe forma anterioară a art.16 alin. (1) teza finală din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cea care conținea sintagma "autoritate publică respectivă", referindu-se la solidaritatea dintre aceasta și persoana vinovată și obligată la plata despăgubirilor acordate de instanță. Acest text de lege a fost modificat prin

art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007

de modificare și completare a

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Intervenția legislativă nu a modificat soluția juridică de principiu anterior conținută, însă a avut în vedere chiar sintagma criticată de autorul excepției, în sensul că aceasta a fost înlocuită cu cea de "autoritate publică pârâtă". Prin urmare, persoana juridică angajatoare, obligată la plata despăgubirilor în solidar cu persoana vinovată, are, în virtutea raportului de prepușenie dintre aceasta și angajat, calitate procesuală.

Totodată, se constată că, la data ridicării excepției de neconstituționalitate prin Încheierea din 2 octombrie 2007, textul de lege criticat suferise deja modificările introduse prin

Legea nr. 262/2007 , acestea intrând în vigoare în 2 august 2007.

În consecință, Curtea constată că textul de lege criticat a fost modificat exact în sensul criticilor formulate de autorul excepției, care astfel au rămas, practic, fără obiect. În temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește observația autorului excepției legată de faptul că obiectul excepției de neconstituționalitate invocate prin Încheierea din 2 octombrie 2007 în Dosarul nr. 4.312/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal îl constituie, în realitate, dispozițiile " art. unic pct. 2/2 din Legea nr. 95/2007 " și solicitarea acestuia ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ce face obiectul Dosarului nr. 1.454D/2007 al Curții Constituționale, să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, Curtea constată că pretinsa eroare a instanței de judecată nu poate fi îndreptată în fața instanței de contencios constituțional. Potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți", iar potrivit art. 29 alin. (6) din aceeași lege, " (...) Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Șerban Simedrea în dosarele nr. 4.312/2/2007 și nr. 4.489/2/2007 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.