Decizia nr. 140/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție invocată de Marian Prodan în Dosarul nr. 3.750/44/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de apărătorul ales. Procedura este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate, prin apărător, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, reiterând pe larg argumentele expuse în fața instanței de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.750/44/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 , excepție invocată de Marian Prodan într-o cauză privind soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței penale nr. 21/A/2007 a Curții de Apel Galați prin care a fost desființată Sentința penală nr. 258/2006 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, s-a dispus înlăturarea dispozițiilor privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) din Codul penal. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Prin Sentința penală nr. 258/2006 a Tribunalului Brăila s-a dispus condamnarea inculpatului Marian Prodan pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În baza

art. 6^1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 , instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la restituirea sumelor de 35.000.000 lei, 1.000 euro și 200 dolari sau contravaloarea acestor valute către denunțătorul Cojoc Jenică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2) și art. 124 alin. (2) din Constituție, precum și art. 12 din Convenția penală privind corupția. Se arată că dispozițiile

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000

încalcă prevederile constituționale invocate, deoarece "persoanele care inițiază actul de corupere a unui funcționar public și care se autodenunță beneficiază de un regim privilegiat față de persoanele care se presupune că au săvârșit aceeași faptă și care refuză colaborarea cu anchetatorii, în sensul că făptuitorii din prima categorie sunt exonerați de răspundere penală, devenind martori în procesul penal, iar banii, valorile și celelalte bunuri folosite pentru a-l determina pe funcționarul public să-și traficheze funcția le sunt restituite". De asemenea, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția, care au instituit un sistem unitar pentru statele semnatare privind faptele de corupție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că dispozițiile

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000

nu încalcă prevederile constituționale invocate, întrucât legiuitorul, din rațiuni de politică penală, poate stabili anumite cauze de nepedepsire.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 6^1 din Legea nr. 78/2000

sunt conforme cu prevederile art. 12 și art. 22 din Convenția penală privind corupția, reprezentând o transpunere a acestora în dreptul intern. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu afectează imparțialitatea judecătorilor și nici nu creează inegalități între cetățeni.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că legiuitorul a instituit o cauză de nepedepsire nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) și art. 124 alin. (2) din Constituție. Cât privește critica de neconstituționalitate a

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 , față de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, raportat la art. 12 din Convenția penală privind corupția, consideră că aceasta nu poate fi reținută, întrucât textul prevede incriminarea infracțiunii de trafic de influență, cu mențiunea expresă că fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare, conform dreptului său intern.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare. Textele criticate au următorul conținut: "(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă. [...]

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției. Se invocă totodată prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția, potrivit cărora "Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remunerație, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 și de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum și fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, pentru o astfel de influență, indiferent dacă influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Parlamentului, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării conform art. 61 alin. (1) din Constituție, îi revine îndatorirea de a stabili ce fapte constituie infracțiuni și care este regimul sancționator al acestora, precum și care sunt cauzele de nepedepsire.

Prin

art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

se încriminează fapta celui care promite, oferă ori dă bani, daruri sau alte foloase, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Prin încriminarea acestei fapte se realizează transpunerea în legislația internă a obligației cuprinse în art. 12 din Convenția penală privind corupția.

De asemenea, Convenția penală privind corupția, semnată la Strasbourg la data de 27 ianuarie 1999, care a fost ratificată de România prin

Legea nr. 27/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, prevede, la art. 22, intitulat "Protecția colaboratorilor justiției și a martorilor", că "Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecție efectivă și corespunzătoare:

a) persoanelor care furnizează informații referitoare la infracțiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autoritățile însărcinate cu investigații sau urmăriri;

b) martorilor care fac o depoziție privind astfel de infracțiuni."

Sintagma colaboratori ai justiției se referă la persoane care sunt de acord să coopereze cu organele judiciare penale, oferindu-le acestora informații despre aceste infracțiuni, astfel încât organele competente să poată investiga aceste fapte, iar cei responsabili să fie trași la răspundere. Rezultă că

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 , care stabilește o cauză de nepedepsire în situația în care făptuitorul denunță autorității acea faptă mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, este conform cu dispozițiile art. 22 din Convenție, reprezentând o transpunere a acestuia în dreptul intern.

Susținerile autorului excepției în sensul că dispozițiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi sunt nefondate, deoarece nu implică un tratament diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică.

Curtea nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece textele de lege criticate de autorul excepției sunt conforme cu prevederile acestei convenții, astfel cum s-a arătat mai sus.

De asemenea,

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000

nu contravine nici art. 124 alin. (2) din Constituție, pentru că nu afectează imparțialitatea judecătorilor și nici nu creează inegalități între cetățeni.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție invocată de Marian Prodan în Dosarul nr. 3.750/44/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.