Decizia nr. 177/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005), Curtea de Apel Craiova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (8) - în realitate alin. (7) - din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Constantin Robu într-o cauză prin care lichidatorul Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active - Filiala Craiova" - S.R.L. solicită anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între autorul excepției și Societatea Comercială "Cora Invest Group" - S.A. din Craiova, societate în faliment.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele: derogarea de la prevederile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , cuprinsă în art. 8 alin. (7) din legea criticată, potrivit căreia judecătorul-sindic poate, în condițiile prevăzute de text, să nu suspende soluționarea cauzei, contravine art. 1 alin. (5) din Constituție prin aceea că "Legea fundamentală a dispus asupra existenței și atribuțiilor anumitor organisme, a căror activitate este menită să asigure și să garanteze supremația prevederilor constituționale"; dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , referitoare la procedura de sesizare a Curții, condițiile admiterii unui asemenea demers, efectele deciziilor acesteia, precum obligativitatea suspendării judecării cauzei, sunt în sensul dispozițiilor constituționale ale art. 142 alin. (1), art. 146 și ale art. 147 alin. (4), ce "conferă Curții Constituționale prerogativa de garant al supremației Constituției" și "sunt menite să prevină apariția unor incidente procedurale" anterior exercitării controlului de constituționalitate; prevederile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , privind suspendarea de drept a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, "sunt reținute de o lege organică, derogări exprese fiind permise doar printr-un act normativ cu forță juridică egală". Or,

Legea nr. 47/1992

este, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, lege organică, pe când obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2003 aparține legii ordinare, astfel că, fiind "în prezența unor acte normative cu forță juridică diferită", derogările instituite prin art. 8 alin. (7) din legea criticată "nu pot fi considerate constituționale"; textul de lege ce face obiectul excepției creează "premizele unui tratament preferențial în persoana participanților la un litigiu în materia insolvenței față de părțile litigante din dosare de drept comun", ceea ce încalcă și art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul părților la un proces echitabil.

Curtea de Apel Craiova - Secția comercială apreciază că excepția ridicată este nefondată. În acest sens, în esență, arată că aspectele invocate "nu vizează consonanța între art. 8 alin. (7) din Legea privind procedura insolvenței, ca act juridic ce produce efecte cu o forță juridică inferioară și Constituție", ci "vizează mai degrabă consonanța între

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevede obligativitatea suspendării pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, și art. 8 alin. (8) din Legea privind procedura insolvenței". În legătură cu invocarea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituție, arată că dreptul la un proces echitabil "există în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. (8) sunt aplicabile în egală măsură tuturor cauzelor privind procedura de insolvență în situația reglementată de text".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu textele din Constituție invocate ca fiind încălcate. Menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu, deciziile nr. 293/2007 și nr. 478/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul cuprins: "Prin derogare de la

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale: art. 1 alin. (5), care stabilesc că "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie"; art. 142 alin. (1) potrivit cărora "Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției"; ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică; ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În legătură cu susținerile potrivit cărora

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituției, precum și ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curții Constituționale, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Astfel, prin acea decizie, trimițând la decizii anterioare ale Curții, respingând excepția, a reținut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și că, prin derogare de la dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , reglementarea criticată corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România. Prin aceeași decizie, s-a mai reținut că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 85/2006

constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Așa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8 alin. (7) din lege "sunt respectate principiile constituționale înscrise la art. 1 alin. (5) și art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală".

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.051/2007 , cu privire la critici potrivit cărora

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

încalcă dreptul părților la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece "prin prevederea că «judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei»" nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferență de regim impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a "procedurii insolvenței".

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, în acest dosar se invocă și încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică. În opinia autorului excepției, încălcarea constă în aceea că obiectul de reglementare al

Legii nr. 85/2006

face parte din sfera legilor ordinare, iar

Legea nr. 47/1992 , de la care textul criticat face derogare, este lege organică. Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit mențiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, Legea privind procedura insolvenței "a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată". Or, art. 75 din Constituție dispune cu privire la "Sesizarea Camerelor", iar art. 76 alin. (1) din aceasta dispune că "(1) Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere". În consecință,

Legea nr. 85/2006

fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi constituționale, critica este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curții de Apel Craiova - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.