Decizia nr. 346/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Ghitta Lucia Antonia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 septembrie 1997, în prezenta recurentei, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a constatat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Ghitta Lucia Antonia, pentru următoarele motive:

- art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece contravine în mod flagrant principiilor puterii lucrului judecat și stabilitatii hotărârilor judecătorești;

- sunt incalcate prevederile art. 20 din Constituție, nedandu-se prioritate dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, prin care se dispune ca părțile sa beneficieze de "egalitatea armelor" în cadrul unui proces;

- se încalcă, de asemenea, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora cetățenilor trebuie să li se asigure egalitatea în fața legii, fără privilegii și discriminări;

- art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional pentru că nu cuprinde un termen pentru exercitarea recursului în anulare;

- nemotivarea

Deciziei nr. 110/1996 , deoarece se limitează doar la referiri privitoare la decizii anterioare ale Curții Constituționale.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, deoarece Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Cu privire la motivul de recurs prin care se susține ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul autorității lucrului judecat și pe cel al stabilitatii hotărârilor judecătorești, se constată că, cu privire la acest aspect, Curtea a statuat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996. Argumentele care au fundamentat decizia citata subzistă și în cauza de fața și nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curții.

În legătură cu susținerea ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, este de observat ca, prin Decizia nr. 96/1996, constituționalitatea acestui text de lege a fost analizata și raportată la aceste dispoziții legale, astfel încât criticile nu pot fi reținute.

Referitor la motivul de recurs legat de inexistenta unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, Curtea constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond prin trimiterea la precedente judiciare este neîntemeiat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile și principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ghitta Lucia Antonia și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 numai în ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste dispoziții, ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu