Decizia nr. 347/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Fradis Alexandru împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a constatat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Fradis Alexandru, pentru următoarele motive:

- necitarea la judecata în fond;

- art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece, pe de o parte, încalcă Convenția europeană a drepturilor omului cu privire la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil și la egalitatea părților participante la proces, iar pe de altă parte, nu cuprinde un termen pentru exercitarea recursului în anulare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind necitarea recurentilor la judecata în fond este neîntemeiat. Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede că, atunci când excepția este vadit nefondata, soluția se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părților. Legiuitorul a prevăzut însă și garanții pentru părți: o atare soluție poate fi pronunțată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public. Rezultă ca dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la dreptul comun. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 88/1995 și nr. 96/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 26 octombrie 1995 și nr. 274 din 24 noiembrie 1995.

În legătură cu susținerea ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiile părților participante la proces, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, s-a statuat ca: "...... prin anularea hotărârii irevocabile atacate, părțile sunt repuse în situația anterioară, deci în situația de egalitate". Rezultă ca exercitarea caii de atac a recursului în anulare nu favorizează nici una dintre părți, ci urmărește anularea unei hotărâri date cu încălcarea unor principii esențiale ale statului de drept. Pe cale de consecința, și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Cu privire la motivul de recurs referitor la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, legat de inexistenta unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În ceste condiții, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Fradis Alexandru și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 numai în ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste dispoziții, ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu