Decizia nr. 348/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Rădulescu Vasilichia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 19 martie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73/1996, definitivă prin Decizia nr. 96/1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Rădulescu Vasilichia, considerând ca recursul în anulare este neconstitutional în cazul imobilelor revendicate și pentru ca aceasta cale de atac limitează accesul la justiție prin monopolul procurorului general asupra folosirii sale. De asemenea, se considera ca, prin declararea recursului în anulare în cazul imobilelor revendicate, se neagă caracterul de putere în stat pe care îl are justiția.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece, asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Critica formulată de recurenta nu poate fi reținută, întrucât, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 96/1996, faptul ca recursul în anulare poate fi exercitat numai de procurorul general nu este contrar Constituției, mai ales ca celelalte părți din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de art. 304 pct. 4 și art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, instituirea de către legiuitor a unei atribuții exclusive - declararea recursului în anulare de către procurorul general - este justificată de un interes public și nu neagă caracterul de putere în stat pe care îl are justiția, chiar dacă privește imobilele revendicate, dreptul de proprietate putând fi dobândit și exercitat numai cu respectarea legii.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Rădulescu Vasilichia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu