Decizia nr. 267/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. 2 teza a doua raportat la prevederile art. 289 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Iosif Voicu Burian în Dosarul nr. 3.010/102/2006 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.010/102/2006, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. 2 teza a doua raportat la prevederile art. 289 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iosif Voicu Burian într-o cauză penală referitoare la săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că "prevederile art. 292 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură penală, în măsura în care nu prevede situațiile excepționale în care judecătorul nu mai poate participa la dezbateri, după finalizarea cercetării judecătorești, este neconstituțional, încălcând flagrant prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție (părțile au dreptul la un proces echitabil) și art. 24 din Constituție (dreptul la apărare devine un drept formal, și nu garantat)".

Tribunalul Mureș - Secția penală apreciază că "prevederile art. 292 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură penală încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil și dreptul la apărare, în măsura în care nu îi asigură posibilitatea de a-și exercită dreptul de a fi ascultat de judecătorul care decide asupra fondului cauzei. Aceleași prevederi, care permit judecarea cauzei de către alt complet decât cel în fața căruia s-au administrat restul probelor, pentru motive obiective, nu afectează în mod esențial sau disproporționat drepturile inculpatului".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 289 din Codul de procedură penală sunt constituționale, iar cele ale art. 292 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece "reglementarea posibilității schimbării completului de judecată, când nu este posibilă păstrarea aceluiași complet, fără precizarea expresă a cazurilor care constituie excepția, este de natură să introducă arbitrariul în legea penală prin formularea imprecisă pe care o conține", ceea ce "aduce atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 292 alin. 2 teza a doua raportat la prevederile art. 289 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- art.292 alin. 2 teza a doua (Compunerea instanței): "Completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.";

- art.289 (Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea): "Judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

În ce privește art. 289 din Codul de procedură penală, care prevede, între altele, principiul nemijlocirii în judecarea cauzelor, Curtea constată că dispozițiile sale sunt constituționale, iar critica lor pe motiv că nu garantează dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare este, probabil, rezultatul unei erori.

O a doua critică de neconstituționalitate vizează prevederile art. 292 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură penală asupra constituționalității cărora Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004. Cu acel prilej, instanța constituțională a reținut că excepția este neîntemeiată întrucât, "chiar dacă probele nu sunt percepute în totalitate <<nemijlocit>> de către noul complet de judecată, administrarea acestora, realizată în condiții de publicitate și contradictorialitate, precum și consemnarea în scris a tuturor actelor procesuale constituie suficiente garanții pentru ca părții să nu îi fie încălcat dreptul la un proces echitabil prin schimbarea completului de judecată până la începerea dezbaterilor". De asemenea, a mai reținut că "procedura de judecată, care cuprinde și sistemul probator, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, textul de lege criticat fiind așadar o aplicare a prevederilor art.126 alin.(2) din Constituție".

Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

De altfel, autorul excepției nu critică textul art. 292 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură penală pentru ceea ce conține, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv inserarea în conținutul alineatului arătat a "situațiilor excepționale în care judecătorul nu mai poate participa la dezbateri, după finalizarea cercetării judecătorești". Această critică excedează competenței Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" și, prin urmare, nu are competența de a completa prevederea legală supusă controlului și nici de a face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa faptul că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.(4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. 2 teza a doua raportat la prevederile art. 289 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Iosif Voicu Burian în Dosarul nr. 3.010/102/2006 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2008.