Decizia nr. 215/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.271/64/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.727 D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Flavia Șaitiș în Dosarul nr. 13.661/55/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007 și nr. 1.824 D/2007 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007 și nr. 1.431/64/2007 ale Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.825 D/2007 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Koncz Csaba în Dosarul nr. 1.353/64/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.684 D/2007, nr. 1.727 D/2007, nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007, nr. 1.824 D/2007 și nr. 1.825 D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.727 D/2007, nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007, nr. 1.824 D/2007 și nr. 1.825 D/2007 la Dosarul nr. 1.684 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 19 noiembrie 2007 și 10 decembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 1.271/64/2007, nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007, nr. 1.431/64/2007 și nr. 1.353/64/2007 ale Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, respectiv de Koncz Csaba.

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 13.661/55/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Flavia Șaitiș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asemănătoare în dosarele conexate, se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece creează o situație de inegalitate între subiecții activi ai aceleiași infracțiuni. Se arată că tratamentul egal la care face referire art. 16 din Constituție "cere ca orice dispoziție derogatorie să se întemeieze pe o situație cu caracter obiectiv, care impune și justifică instituirea unei excepții tocmai pentru a păstra egalitatea de tratament în fața legii. În lipsa unui element obiectiv, orice dispoziție legală derogatorie dobândește caracterul unui privilegiu și încalcă exigențele art. 16 alin. (1) din Constituție". Astfel, "dacă în situația procurorilor și a judecătorilor, în mod obiectiv, se impune ca judecarea lor să se facă de către o instanță ierarhic superioară celei în care sau pe lângă care a funcționat judecătorul, respectiv procurorul, garantându-se astfel imparțialitatea instanței și un proces echitabil, includerea avocaților, a notarilor publici și a executorilor judecătorești între calitățile care atrag competența curților de apel, ca primă instanță, nu are nici o motivare obiectivă, nici un suport justificativ, pentru că aceștia nu funcționează pe lângă anumite instanțe de un anumit grad și nu sunt incluși în sistemul organelor judiciare din cadrul autorității judecătorești". Așa fiind, "includerea lor în conținutul

art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, prin Legea nr. 79/2007 , după ce, prin

Legea nr. 356/2006 , cu totul justificat, fuseseră înlăturate astfel de dispoziții - care atunci aveau în vedere numai notarii - apare pur aleatorie, dă posibilitatea instituirii unei excepții bazate pe o oportunitate constitutivă de privilegii și, în loc să exprime o aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, încalcă aceste prevederi, precum și cerințele unui proces corect și echitabil". În sfârșit, se mai susține că procedura strictă a recursului nu satisface exigențele unui control în sensul art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție.

Curtea de Apel Timișoara - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și din actele internaționale invocate. Se arată că, "chiar dacă acest gen de cauze sunt dezbătute doar în două grade de jurisdicție, normele de procedură penală asigură suficiente garanții pentru un proces echitabil. Astfel, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9 , iar instanța este obligată să examineze cauza sub toate aspectele."

Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Principiul egalității în drepturi constă în reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Stabilirea unei discriminări (a unui tratament diferit), deși posibilă, trebuie să aibă un temei extrem de bine justificat, pentru a nu da naștere unor privilegii. Se arată că, în ceea ce privește dispoziția criticată, trebuie făcută o distincție. Astfel, dacă situația juridică a judecătorilor și procurorilor justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiției și pentru a se evita suspiciunile ce se pot ivi în legătură cu imparțialitatea instanței care judecă infracțiunile comise de asemenea persoane, în cazul celorlalte categorii de persoane prevăzute de art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, aceste rațiuni nu subzistă. Situația lor nu este diferită de a altor cetățeni și, ca atare, nu se justifică aplicarea unui tratament diferit.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi. Se arată în acest sens că "nu este contrară principiului egalității în fața legii instituirea competenței curților de apel de a soluționa infracțiunile săvârșite de avocați, de notarii publici, de executorii judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi, întrucât aceștia, prin natura profesiilor lor liberale, sunt direct implicați în înfăptuirea actului de justiție, iar o eventuală activitate infracțională din partea acestora necesită o experiență sporită". În plus, se arată că stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanță:

[...] b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și ale art. 11 și 20 cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, așadar și reglementarea căilor de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituționale. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și a art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege". Astfel, reglementarea competenței curților de apel de a soluționa în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi, nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece situația deosebită a acestor categorii profesionale justifică un tratament juridic diferit.

De asemenea, textul de lege criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor reguli de competență după calitatea persoanei nu îngrădește dreptul persoanelor, în speță al avocaților, notarilor, executorilor judecătorești, de a se adresa instanțelor judecătorești și de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel.

Totodată, prevederile criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În plus, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele", așa încât nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia "procedura strictă a recursului nu satisface exigențele unui control în sensul art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 1.271/64/2007, nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007 și nr. 1.431/64/2007 ale Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Flavia Șaitiș în Dosarul nr. 13.661/55/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Koncz Csaba în Dosarul nr. 1.353/64/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.