Decizia nr. 125/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Deaconu în Dosarul nr. 10.378/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

După închiderea dezbaterilor s-a prezentat autorul excepției, care a depus note scrise în sensul admiterii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.378/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o cerere de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu permit ca o decizie pronunțată în revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru existența unor hotărâri potrivnice, să fie atacată cu recurs la completul de 9 judecători al instanței supreme.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât principiul egalității în drepturi nu este încălcat din moment ce suprimarea căii de atac a recursului vizează toate hotărârile pronunțate în calea de atac a revizuirii pentru motivul existenței unor hotărâri potrivnice.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale atacate sunt norme de procedură pe care legiuitorul este competent să le instituie, cu condiția ca acestea să se aplice în mod egal în toate cazurile și pentru toate persoanele care se încadrează în situații identice.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, legiuitorul putând institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații diferite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 328 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Excepția este raportată la următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că autorul acesteia este nemulțumit de o pretinsă omisiune legislativă, în sensul că textul de lege criticat nu permite ca o decizie pronunțată în revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru existența unor hotărâri potrivnice, să fie atacată cu recurs la completul de 9 judecători al instanței supreme.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, așa încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Deaconu din București în Dosarul nr. 10.378/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2008.