Decizia nr. 317/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 281 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Șerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecătoriei Brașov.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător și pentru motive de sănătate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992
și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data sesizării instanței de contencios constituțional, respectiv 16 octombrie 2007, și până în prezent a trecut un interval de timp rezonabil, de natură să ofere autorului excepției posibilitatea de a-și angaja un apărător. De asemenea, în ceea ce privește motivele de sănătate invocate, Curtea constată că nu au fost depuse niciun fel de dovezi în susținerea acestui aspect.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005), Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Șerban Cernat în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi pe care la adoptă Parlamentul și ale art. 115 alin. (1) referitoare la posibilitatea Parlamentului de a adopta o lege de abilitare în baza căreia Guvernul ar putea emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Astfel, art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine dreptului constituțional la apărare, deoarece, în situația în care învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, instanța de judecată desemnează un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii Naționale a Barourilor din România, nu va pune concluzii în contra uniunii căreia îi aparține.
Dispozițiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravin, de asemenea, dreptului la apărare, deoarece reprezentantul Ministerului Public a pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ulterior datei prezentării materialului de urmărire penală.
Dispozițiile art. 281 din Codul penal sunt neconstituționale, deoarece nu s-a reglementat fără echivoc ce se înțelege prin exercitarea fără drept a unei profesii. Este absolut necesar ca Înalta Curte de Casație și Justiție să pronunțe o decizie care să clarifice aceste neconcordanțe între Codul penal și Constituție.
De asemenea, "art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală consfințește împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de
art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 , modificată prin
Legea nr. 255/2004 , pentru că legea avocaturii este o lege ORGANICĂ, NU SPECIALĂ."
Judecătoria Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, în ce privește dispozițiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, dreptul la apărare garantat de Legea fundamentală se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite de legiuitor, potrivit prerogativelor constituționale consacrate de art. 61 alin. (1) și art. 126 alin. (2).
Cât privește critica referitoare la art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunțat în mod discreționar una dintre soluțiile menționate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum și în cazul dispunerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului ierarhic superior ori la instanța de judecată, după caz.
Dispozițiile art. 281 din Codul penal nu contravin sub niciun aspect prevederilor constituționale ale art. 73 privind categoriile de legi, deoarece sunt norme de incriminare cu caracter penal general și instituie o sancțiune unică pentru exercitarea fără drept a oricărei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație, dacă legea specială prevede că săvârșirea acelor fapte se pedepsește potrivit legii penale. În felul acesta s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 2 cu denumirea marginală Asistența învinuitului sau a inculpatului și ale art. 262 pct. 1 lit. a) cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, ambele din Codul de procedură penală, precum și art. 281 - Exercitarea fără drept a unei profesii - din Codul penal, care au următorul conținut:
Articolul 171
alin. 2: "Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege."
Articolul 262
pct. 1 lit. a): "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau inculpat și că acesta răspunde penal:
a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată;"
Articolul 281
: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 365 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, a
Deciziei nr. 646 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006 și a
Deciziei nr. 49 din 13 februarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 262 din Codul de procedură penală și art. 281 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, argumentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Distinct de aceste considerente, Curtea mai constată că o serie de critici au fost invocate cu scopul de a se conferi caracter legitim activității de asistență juridică efectuată de un avocat care nu este membru al Uniunii Naționale a Barourilor din România. Or, aceste aspecte legate de interpretarea și aplicarea legii au fost dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite prin Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, prilej cu care s-a statuat că asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile
echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Șerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecătoriei Brașov.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.