Decizia nr. 246/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucreția Pușcău, Dorina Marisescu, Marius Izvernariu, Tinela Izvernariu, Simona Radu, Marcel Strachina și Relu Dracea în Dosarul nr. 1.326/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.326/30/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucreția Pușcău, Dorina Marisescu, Marius Izvernariu, Tinela Izvernariu, Simona Radu, Marcel Strachina și Relu Dracea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât termenul de 5 zile pentru declararea recursului este prea scurt și încalcă egalitatea în fața legii și accesul liber la justiție.
Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu conțin norme contrare prevederilor invocate din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă - raportată la prevederile
art. 21 și 129 din Constituție, prin Decizia nr. 436/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004. Cu acel prilej, Curtea a statuat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum și condițiile procedurale de exercitare a acestora, inclusiv termenele, cu singura cerință de a nu contraveni vreunei dispoziții sau vreunui principiu constituțional.
Dispozițiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanței de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispozițiilor alin. 1 și 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească se pronunță asupra problemelor privind competența în situația în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în fața să se pune în discuție competența de judecată. Această discuție are loc în prezența părților sau chiar în lipsa lor, dar când toate părțile au fost legal citate. În cazul în care instanța se declară competentă, va continua judecarea cauzei, iar hotărârea privind competența poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, o dată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanța se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezinvestire.
Totodată, Curtea a mai reținut că stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt și care curge de la data pronunțării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluționarea incidentului privind competența instanței ține pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre părți nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată și depinde doar de diligența lor aflarea soluției și declararea recursului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În final, Curtea constată, pe de-o parte, că prevederile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate, deoarece dispozițiile de lege criticate nu instituie discriminări între persoanele cărora li se aplică, iar pe de altă parte, că prevederile art. 20 din Legea fundamentală nu au fost raportate de către autorul excepției de neconstituționalitate la dispoziții din tratatele internaționale privind drepturile omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucreția Pușcău, Dorina Marisescu, Marius Izvernariu, Tinela Izvernariu, Simona Radu, Marcel Strachina și Relu Dracea în Dosarul nr. 1.326/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.