Decizia nr. 339/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Aura Ioniță și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă lasă la aprecierea Curții soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 926/254/2006, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 336 și art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lukas Andras în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, precum și ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, deoarece este restrâns dreptul unui inculpat să formuleze un recurs cu privire la o hotărâre judecătorească prin care i se respinge o apărare fundamentală și care, în opinia sa, ar avea drept consecință încetarea procesului penal. Pe de altă parte, autorul excepției consideră că persoana față de care s-a dispus extinderea procesului penal trebuie să aibă posibilitatea de a solicita unei instanțe superioare verificarea legalității unei astfel de soluții.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că textele legale criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale menționate și nu îngrădesc în niciun mod sau măsură dreptul la liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și nici normele constituționale referitoare la înfăptuirea justiției, deoarece instanța nu a procedat la soluționarea fondului atunci când a dispus extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană.

Instanța de judecată consideră că dispozițiile legale criticate contravin liberului acces la justiție, deoarece partea interesată nu poate ataca o hotărâre de desesizare prin care s-au rezolvat chestiuni ce țin de fond. S-a ajuns la o astfel de concluzie din perspectiva hotărârii instanței de fond în integralitatea sa și prin prisma dispozițiilor referitoare la respingerea excepției lipsei plângerii prealabile invocate de alt inculpat.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților la un proces echitabil.

De asemenea, prevederile art. 385^1 lit. a) din Codul de procedură penală, instituind reguli privind hotărârile judecătorești supuse recursului, sunt conforme prevederilor constituționale ale art. 129, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Totodată, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești, la toate căile de atac prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 336 cu denumirea marginală Extinderea procesului penal pentru alte fapte, art. 337 cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane și art. 385^1 alin. 1 lit. a) cu denumirea marginală Hotărârile supuse recursului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 336: "Când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă, iar instanța, după caz:

a) dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, instanța, atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită;

b) dacă procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dacă procurorul nu participă la judecată și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dispozițiile art. 335 alin. 3 se aplică în mod corespunzător."

- Art. 337: "În cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dispozițiile art. 336 se aplică în mod corespunzător."

- Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării

deciziilor nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, nr. 348 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, și nr. 833 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337, art. 385^1 alin. 1 lit. a) și art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că autorul excepției, pornind de la rațiuni desprinse dintr-o situație particulară, contrage vicii de neconstituționalitate, nu ale textelor legale criticate, ci, mai degrabă, ale modului în care acestea au fost aplicate. Or, Curtea Constituțională nu este competentă să examineze asemenea aspecte, care, în esență, se circumscriu regulilor referitoare la interpretarea și aplicarea normelor juridice, atribut conferit în exclusivitate instanțelor de drept comun. De altfel, nu se poate susține că este încălcat liberul acces la justiție, deoarece nu se poate contesta o încheiere prin care judecătorul sesizează organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări în vederea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor și, în această situație prin care se inițiază un nou proces penal, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil.

În sfârșit, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece vizează situația în care o persoană declarată nevinovată are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Or, dispozițiile legale contestate nu dispun nimic cu privire la o astfel de împrejurare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.