Decizia nr. 393/2008

Articolul 1

alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , care prevede că procedura reglementată de lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, "induc un caracter imperativ al procedurii", iar față de debitor "aplică o etichetă" care îi afectează grav dreptul de proprietate, contravine prevederilor art. 9, art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, 53, 57, art. 126 alin. (1), precum și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție.

-

Articolul 3

pct. 1 din Legea nr. 85/2006 , care prevede situația în care insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul nu a plătit o datorie în 30 de zile, încalcă textele constituționale invocate, în condițiile în care nu instituie în sarcina creditorului nici o obligație de a dovedi starea de insolvență a debitorului.

-

Articolul 3

pct. 12 din Legea nr. 85/2006

stabilește un prag prea mic pentru a determina insolvența, iar teza a doua nu specifică dacă este vorba de 6 salarii ale unui singur salariat sau cumularea a 6 salarii indiferent de la câți angajați provine creanța.

- Referitor la celelalte texte din

Legea nr. 85/2006

care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, și anume art. 18, 20, 25, 27, 31 și 32, autorul excepției nu face nicio motivare concretă pentru fiecare dintre ele, ci arată doar că încalcă dispozițiile constituționale menționate.

- Dispozițiile

art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 , care permit sindicatului de a formula în numele membrilor lui o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, sunt neconstituționale, în raport de art. 9 și 57 din Constituție, în măsura în care nu conțin nicio nuanțare în raport de gravitatea demersului și nu instituie nicio procedură prealabilă de conciliere.

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că specificul procedurii de insolvență cuprinde reguli speciale care derogă de la normele dreptului comun, iar stabilirea lor constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că aspectele invocate de către autorul excepției nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 și 12,

art. 18, 20, 25, 27, 31 și 32 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, precum și ale

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003.

Dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

stabilesc categoriile de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă cărora li se aplică procedura.

Prevederile art. 3 pct. 1 și 12 prevăd semnificația termenilor de "insolvență" și "valoare-prag".

Dispozițiile

art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003

prevăd dreptul organizațiilor sindicale de a întreprinde orice acțiune, fără a avea nevoie de un mandat expres, în numele membrilor lor.

Celelalte texte legale cuprind prevederi referitoare la administratorul special (art. 18), atribuțiile administratorului judiciar (art. 20), cererea debitorului aflat în stare de insolvență (art. 27), cererile creditorilor (art. 31) și deschiderea procedurii insolvenței (art. 32).

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la garantarea proprietății private, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiției, precum și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 3 pct. 1 și 12 din Legea nr. 85/2006

"induc un caracter imperativ al procedurii", nu instituie în sarcina creditorului nicio obligație de a dovedi starea de insolvență a debitorului, stabilesc un prag prea mic pentru a determina insolvența, iar

art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003

nu instituie o procedură prealabilă de conciliere și nu conține nuanțări în raport de gravitatea demersului.

Referitor la celelalte prevederi legale criticate din

Legea nr. 85/2006 , și anume art. 18, 20, 25, 27, 31 și 32, autorul excepției, fără să motiveze în vreun fel, arată doar că încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Având în vedere modul în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia, fără să susțină concret în ce constă încălcarea prevederilor constituționale menționate, critică, de fapt, modalitatea de redactare a textelor de lege. Or, astfel de critici, chiar dacă ar fi reale, nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate, având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În consecință, Curtea constată, sub acest aspect, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 și 12,

art. 18, 20, 25, 27, 31 și 32 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, precum și ale

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Gerovital Cosmetics" - S.A. în Dosarul nr. 22.491/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.