Decizia nr. 273/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002 , și a art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 9/2000 21 ianuarie 2000 (prevederi anume) privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești și ale
art. 1 din Legea nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 75/308/2007 al Judecătoriei Sighișoara.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.106D/2007, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederile
art. 1 din Legea nr. 313/1879 , excepție ridicată de Andreea Dana Popovici.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor, în temeiul prevederilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.106D/2007 la Dosarul nr. 1.025D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 75/308/2007, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești și ale
art. 1 din Legea nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Cristian Daniel Toth într-un proces având ca obiect o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract de împrumut.
Prin Încheierea din 14 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.149/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 din Legea nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Andreea Dana Popovici într-un proces având ca obiect o acțiune în constatare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin principiului constituțional al accesului liber la justiție, "deoarece creditorul este pus în situația de a nu se putea adresa instanțelor de judecată în vederea obligării debitorului la executarea unei clauze convenționale". Or, se arată că, "în acest fel, nu mai primesc eficiență juridică nici principiul libertății actelor juridice civile și nici principiul voinței reale".
De asemenea, se mai susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi și celor privind protecția egală a proprietății private, întrucât, datorită interdicției sancționării debitorului în cazul nerespectării termenului de restituire a împrumutului, se creează o situație de favoare pentru datornici în defavoarea creditorilor.
Judecătoria Sighișoara consideră că excepția trebuie respinsă.
Judecătoria Sibiu apreciază că texul criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 356/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 18 iunie 2002, și ale
art. 1 din Legea nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 40 din 20 februarie 1879.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 1
din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 : "Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.";
-
Articolul 1
din Legea nr. 313/1879 : "Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.
Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil sau, în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerțului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
I. Cu privire la
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 , potrivit căruia "părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești", Curtea reține că aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 5 alin. 1 din același act normativ, care limitează posibilitatea de a depăși dobânda legală cu cel mult 50% pe an.
Analizând aceste prevederi, Curtea constată că nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate însă depăși dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an. Așadar, nu se poate susține că aceste prevederi contravin normelor constituționale.
II. În ce privește
art. 1 din Legea nr. 313/1879 , Curtea constată că asupra constituționalității prevederilor acestei legi s-a pronunțat prin
Decizia nr. 541/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 8 august 2006,
Decizia nr. 676/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, și
Decizia nr. 890/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007.
În considerentele acestor decizii s-a reținut că, în condițiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestații în natură, sub sancțiunea nulității, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil, care prevăd că obligația fondată pe o cauză ilicită , prohibită de legi, nu poate avea niciun efect, dispozițiile constituționale invocate a fi încălcate nu pot fi aplicabile într-o astfel de situație, întrucât dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiție este în mod vădit nelegitim.
Soluțiile și considerentele acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000
privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin
Legea nr. 356/2002 , și a
art. 1 din Legea nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 75/308/2007 al Judecătoriei Sighișoara și de Andreea Dana Popovici în Dosarul nr. 1.149/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu _______
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.