Decizia nr. 333/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gigi Nițu în Dosarul nr. 70/59/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, asistat de apărătorul ales Alexandru Pantea, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției, prin apărător, solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 70/59/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Gigi Nițu cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în condițiile în care autorul excepției, invocând existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, a solicitat continuarea procesului penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 13 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, întrucât nu prevede reluarea judecății la instanța de fond în situația în care existența cauzei de înlăturare a răspunderii penale este invocată ca motiv de recurs, iar inculpatul solicită continuarea procesului penal. Consideră că, astfel, inculpatul este privat de calea de atac împotriva hotărârii ce urmează a fi pronunțată de instanța de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în acord cu prevederile art. 129 din Constituție, inculpatul a avut posibilitatea, pe care a și folosit-o de altfel, să exercite căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de cea de apel. Apreciază că cererea de continuare a procesului penal, cu toate că a survenit cauza de înlăturare a răspunderii penale, atribuie instanței de recurs aptitudinea funcțională de a examina legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate în apel și la fond, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 din Codul de procedură penală. Față de conținutul dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală, numai dacă nu se constată existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. a)-e) din Codul de procedură penală, instanța de recurs va pronunța încetarea procesului penal.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că prevederile de lege criticate constituie norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, sunt de competența exclusivă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală, având denumirea marginală "Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripție sau de retragere a plângerii prealabile ori de existență a unei cauze de nepedepsire", astfel cum a fost modificată această denumire prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Prin aceeași lege au primit un nou cuprins și dispozițiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, în timp ce prevederile ultimului alineat al textului de lege criticat au fost modificate prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, astfel că dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală au următorul cuprins:

"Art. 13. - În caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanța de judecată pronunță achitarea.

Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepția cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanța de judecată pronunță încetarea procesului penal."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece critica se referă la omisiunea reglementării posibilității ca judecarea cauzei să se reia la instanța de fond în situația în care inculpatul solicită continuarea procesului penal ajuns în faza de recurs.

Or, controlul de constituționalitate nu poate privi omisiuni de reglementare, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gigi Nițu în Dosarul nr. 70/59/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.