Decizia nr. 415/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale titlului I al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta în Dosarul nr. 7.344/117/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.
La apelul nominal a răspuns personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curții.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor titlului I al
Legii nr. 247/2005 . Totodată, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate având ca obiect prevederile
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , întrucât critica de neconstituționalitate se referă la o omisiune legislativă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.344/117/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale titlului I al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta într-o cauză având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2.381 din 20 iulie 2006, emisă de primarul municipiului Dej, și obligarea la restituirea în natură a construcției și terenului în suprafață de 2.253 mp situate în municipiul Dej.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 22 din Legea nr. 10/2001
sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece, prin sintagma "data intrării în vigoare a prezentei legi",
Legea nr. 10/2001 , republicată, acționează retroactiv. Totodată, susține neconstituționalitatea prevederilor titlului I al
Legii nr. 247/2005 , raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, arătând că de prevederile criticate beneficiază doar cei care și-au depus notificările în termenul prevăzut de
Legea nr. 10/2001 , prelungit până la 14 februarie 2002 prin
Legea nr. 247/2005 , având astfel un caracter discriminator, în contradicție cu prevederile textului constituțional invocat.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece
art. 21 alin. (1) din forma inițială a Legii nr. 10/2001 , devenit art. 22 alin. (1) din aceeași lege, republicată, după modificarea sa prin
Legea nr. 247/2005 , își păstrează conținutul, astfel că nu se poate susține retroactivitatea legii noi și nici existența vreunei discriminări între beneficiarii celor două acte normative succesive invocate de autorul excepției.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
și ale titlului I al
sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție. Constată că invocarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de modul de interpretare și aplicare a legii de către instanțele de judecată, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curții și din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile
art. 22 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale titlului I al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Curtea observă că, așa cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia critică doar prevederile
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării
Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, și ale titlului I al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Prevederile art. III și ale
art. V alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005
au fost modificate prin articolul unic pct. 1, respectiv prin articolul unic pct. 2 din titlul II al
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005
pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.
Articolul 22
alin. (1) din Legea nr. 10/2001
are următorul cuprins:"Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."
Autorul excepției critică acest text de lege raportat la dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), susținând că, prin nemodificarea acestui articol ce conține sintagma "data intrării în vigoare a legii", ca moment de la care se calculează termenul de 6 luni în care persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului,
Legea nr. 10/2001 , republicată, acționează retroactiv.
În aceste condiții, Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate se referă la o omisiune legislativă. Autorul excepției este nemulțumit de faptul că textul de lege criticat nu instituie o repunere în termen, prin reglementarea unui alt moment de la care se calculează termenul de 6 luni, pentru a beneficia de drepturile ce nu au fost valorificate în temeiul
Legii nr. 10/2001 , până la adoptarea
Legii nr. 247/2005 . Aceasta excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor titlului I al
Legii nr. 247/2005 , Curtea observă că acesta conține dispoziții care modifică și completează
Legea nr. 10/2001 . Autorul excepției susține că aceste prevederi încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât instituie o discriminare între foștii proprietari care au depus notificări în termenul legal și aceia care au pierdut beneficiul acestui termen.
Curtea constată că susținerile autorului nu pot fi reținute, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal persoanelor cărora li se adresează, respectiv celor îndreptățite la restituirea imobilelor ce fac obiectul de reglementare al
Legii nr. 10/2001 , fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De altfel, nerespectarea termenului legal prevăzut de lege pentru trimiterea notificării nu poate fi invocat ca generând o situație discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat dispozițiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta în Dosarul nr. 7.344/117/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor titlului I al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.