Decizia nr. 265/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 și art. 30 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.549/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.801 D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 15.266/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, reprezentantul Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună și reprezentantul Partidului Popular și al Protecției Sociale, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.865 D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 din Codul de procedură civilă, ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 2.876/101/2006 al Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus menționate, având în vedere obiectul excepțiilor ridicate.

Ilie Gheorghe Vasile Cornel și reprezentantul Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună se opun conexării dosarelor, considerând că nu există identitate de obiect.

Reprezentantul Partidului Popular și al Protecției Sociale și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarelor nr. 1.801 D/2007 și nr. 1.865 D/2007 la Dosarul nr. 1.776 D/2007, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Ilie Gheorghe Vasile Cornel și reprezentantul Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună solicită admiterea excepției, susținând oral concluziile scrise depuse la instanța care a sesizat Curtea. Reprezentantul Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Partidului Popular și al Protecției Sociale solicită respingerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 24 octombrie 2007, 5 noiembrie 2007 și din 6 decembrie 2007, pronunțate în Dosarele nr. 1.549/3/2007, nr. 15.266/3/2006 și nr. 2.876/101/2006, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 și art. 30 din Codul de procedură civilă, iar Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată în cauze în care s-au formulat cereri de recuzare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că modificările aduse dispozițiilor legale criticate sunt discriminatorii și încalcă dreptul la un proces echitabil. Totodată, inadmisibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe contravine principiilor constituționale invocate.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă și Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele reținute de Curte în jurisprudența sa.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru aceleași considerente reținute de Curte în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, așa cum a statuat și Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și ale celorlalte părți prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 1 alin. (2), ale art.2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheierile pronunțate, instanțele au sesizat Curtea Constituțională cu prevederile art. 28 și 30 din Codul de procedură civilă.

În realitate, obiectul excepției, așa cum rezultă din concluziile autorilor, îl constituie modificările prevederilor art. 28 și 30 din Codul de procedură civilă.

Curtea observă că dispozițiile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură civilă au fost abrogate în mod expres prin

art. I pct. 7 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Prin urmare, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 28 și art. 30 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 28 din Codul de procedură civilă: "1. Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore, curator sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.

2. Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

2^1. Cererile de recuzare a instanțelor ierarhic superioare formulate la instanța care soluționează litigiul sunt inadmisibile.

3. Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.";

- Art. 30 din Codul de procedură civilă: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.

În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanța ierarhic superioară.

Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluționează de instanța în fața căreia au fost formulate."

Excepția de neconstituționalitate este raportată la prevederile constituționale ale art. 10, art. 15 alin. (1), art. 16, 20, 21, 24, 30, 51, 53 și 126. Totodată, excepția mai este raportată și la dispozițiile "art. 1 și următoarele din Declarația Universală a Drepturilor Omului" și cele ale "art. 1 și următoarele din Carta Social Europeană".

Examinând excepția, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.028 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, și prin

Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, excepțiile fiind ridicate de aceiași autori cu o motivare similară.

Curtea a reținut, în esență, că textele de lege criticate reprezintă norme procedurale care țin de opțiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Cu privire la critica referitoare la dispozițiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală, și nu colectivă, și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

Totodată, Curtea a statuat că prin textele de lege criticate legiuitorul nu a înțeles să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestor drepturi constituționale.

De asemenea, Curtea a reținut că, în măsura în care normele legale criticate nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, susținerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei și nu poate fi primită.

Aceste reguli de procedură se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare.

Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor din Constituție și din actele internaționale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 și art. 30 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.549/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 15.266/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă precum și de Societatea Comercială "Agenția de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 2.876/101/2006 al Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2008.