Decizia nr. 490/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 și ale

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Carmen Obîrșanu, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind partea Garda Financiară Timiș - Comisariatul Regional Timiș, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului legal al autorului excepției, care susține admiterea acesteia, arătând, în esență, următoarele: dispozițiile de lege criticate, prin aceea că atribuie aceluiași agent constatator, care este un organ extrajudiciar, atribuții în ceea ce privește constatarea existenței unei contravenții, calificarea acesteia, sancționarea, precum și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, toate acestea având la bază, în lipsa unui martor, doar mențiunile agentului constatator din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravin prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 44 alin. (8) referitor la interdicția confiscării averii dobândite licit și la prezumția de dobândire licită a averii. În plus, menționează cauza Anghel împotriva României, 2008, în care statul român a fost condamnat pentru încălcarea caracterului inechitabil al procedurii de contestare a unui proces-verbal de contravenție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, în acest sens, că întreaga motivare face abstracție de posibilitatea legală a contestării pe cale judecătorească a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. În plus, însăși Constituția, la art. 44 alin. (9), prevede posibilitatea confiscării, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții. Cât privește jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, la care s-a făcut referire, apreciază că aspectele de fond cercetate cu prilejul pronunțării hotărârii Anghel împotriva României sunt de cu totul altă natură decât cele specifice cauzei în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.394/325/2006, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 și ale

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor".

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză având ca obiect soluționarea unei recurs împotriva unei sentințe judecătorești pronunțate în soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate, prin "modul de redactare și de aplicare", creează condițiile încălcării prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare și a dreptului de proprietate. Aceasta, deoarece contravenientul are sarcina probării nevinovăției sale în contra celor menționate de agentul constatator în procesulverbal în lipsa unui martor, iar simplele sale susțineri se bucură în fața instanței de prezumția de legalitate. De asemenea, prin faptul că agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea, și, în urma constatării dobândirii ilicite a unor bunuri, dispune confiscarea acestora, se substituie instanței judecătorești în funcția sa exclusivă și constituțională de înfăptuire a justiției.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu

deciziile nr. 5/2002 , nr. 183/2003, nr. 105/2003, nr. 371/2005, nr. 259/2007 și nr. 824/2007. În plus, menționează că legea trebuia să ofere o soluție și pentru situația în care la momentul și locul încheierii procesului-verbal nu se află niciun martor. Într-adevăr, mențiunile agentului constatator beneficiază, prin forța împrejurărilor specifice acestui caz, de o prezumție de legalitate și temeinicie, ceea ce este însă firesc și justificat, având în vedere tocmai calitatea sa de purtător al unor atribute de ordine publică și de reprezentant al statului, care are rolul de "gardian al interesului public".

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 și ale

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale. Acestea nu încalcă prevederile art. 24 din Legea fundamentală, deoarece, astfel cum a statuat Curtea prin

deciziile nr. 183/2003 , nr. 259/2007 și nr. 824/2007, instanța judecătorească este cea care, în cazul formulării unei plângeri contravenționale, verifică legalitatea și temeinicia procesuluiverbal, instrumentează probe și citează persoanele implicate, pronunțându-se în final asupra existenței contravenției, aplicării sancțiunii și a măsurii confiscării, după caz, printr-o hotărâre supusă, la rândul său, recursului. Cât privește pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție, se menționează că, potrivit textului invocat, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar dispozițiile de lege criticate nu fac decât să dea expresie prevederilor alin. (9) din același text constituțional, în virtutea căruia bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 și ale

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 . Din motivarea autorului excepției rezultă însă că excepția se rezumă la prevederile art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza întâi și ale art. 34 alin. (1) din ordonanța criticată, texte ce au următoarea redactare:

- Art. 19 alin. (3): "În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.";

- Art. 21 alin. (1): "În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.";

- Art. 23 alin. (1): "În cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.";

- Art. 24 alin. (1) teza întâi: "Persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții.";

- Art. 34 alin. (1): "Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării."

Autorul excepției consideră că textele de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 24 consacrat dreptului la apărare, art. 44 alin. (8) referitor la interdicția confiscării averii dobândite licit și la prezumția de dobândire licită a averii, art. 124 - "Înfăptuirea justiției", art. 125 - "Statutul judecătorilor" și ale art. 126 - "Instanțele judecătorești".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost examinate în repetate rânduri, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare.

Prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a reținut, în esență, următoarele: "deși legiuitorul a dezincriminat contravențiile, potrivit

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora, așa cum susține autorul excepției, sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță. Astfel, alin. (1) al textului de lege menționat stabilește, fără distincții, că instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanță, și organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile alin. (2) al art. 34 din ordonanță prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. Așa fiind, sub acest aspect, prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare."

În același sens, al respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege aici examinate, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, și prin

Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, și

Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 31 iulie 2003.

În ceea ce privește invocarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în Cauza Anghel împotriva României, 2008, Curtea constată că cele reținute de instanța europeană nu sunt incidente în prezenta speță. Aspectele de fond, care au determinat pronunțarea soluției de condamnare a României pentru nerespectarea caracterului echitabil al procedurilor de contestare a unui proces-verbal, aveau în vedere anumite nereguli legate de încălcarea procedurilor referitoare la audierea martorilor și motivarea soluției judecătorești, în cadrul unui litigiu ce viza contestarea unui proces-verbal de contravenție a unei fapte prevăzute de

Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare și a unor alte acte administrative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza întâi și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tim Relanco Impex" S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.