Aranjamentul din 24 mai 1929

Regatul României și Republica Poloniei,

doritoare de a grăbi realizarea comunicării de cale ferată prin punctele de frontieră Kuty-Vijnita, au hotărât sa încheie un Aranjament care să completeze Acordul feroviar privitor la traficul de cale ferată între cele doua tari și Convenția asupra tranzitului între Kuty și Sniatyn-Zalueze, precum și între Kuty și Zaleszezyki, negociate în același timp.

Plenipotențiarii numiți în acest scop, și anume, în numele Regatului României, d. Cezar Mereuta, sub-director general al Căilor Ferate Române, și în numele Republicii Poloniei, d. Francisc Moskwa, vice-director de departament în Ministerul Comunicațiilor, după ce au prezentat deplinele lor puteri, găsite în buna și cuvenită forma,

au convenit la următoarele dispozițiuni:

1. Căile ferate române vor construi pe cheltuiala lor sectorul liniei ferate de legătură între gara Vijnita și Ceremus, după schita anexată. Sectorul sus menționat, este lung de aproape 600 metri.

2. Guvernul Polon va realiza construirea întregului pod pe Ceremus, precum și a sectorului de cale ferată pînă la Kuty și însăși gara acestui oraș.

3. Podul pe Ceremus va fi propriu și traficului vehiculelor.

4. Căile ferate române vor restitui Guvernului Polon cheltuielile construcției părții podului pe Ceremus, situate pe teritoriul român.

5. Guvernul român acorda permisiunea de a efectua pe teritoriul român respectiv lucrări de măsurătoare, de către organele poloneze, desemnate de Ministerul polon al Comunicațiilor.

6. Guvernul român pune la dispoziția Guvernului polon, un loc aproape de gara Vijnita (a se vedea schita) pentru a depozita pe el, în timpul duratei lucrărilor, materialele, mașinile și instrumentele, necesare la constructiune, cari vor fi transportate din Polonia cu trenul la Vijnita.

7. Materialele, mașinile și instrumentele amintite mai sus vor fi scutite în România de taxe vamale și cele asemănătoare acestora, deoarece ele vor fi retransportate în întregime pe teritoriul polon pe măsura inaintarii lucrărilor de construcție.

8. Pentru a face posibile transporturile obiectelor sus arătate pe teritoriul polon, Guvernul român își da consimțămîntul ca organele poloneze, care exercită lucrările, sa construiască o cale și un pod provizoriu dela locul depozitului, menționat sub 6, pînă la frontiera.

9. Patru pazitori poloni ai materialelor, mașinilor și instrumentelor, vor avea dreptul de a sta de partea românească, acești pazitori, lucrători și personalul polon, ocupati cu transportul și cu alegerea, etc. obiectelor depozitate pe partea românească, precum și lucrătorii care executa lucrările de constructiune, vor avea dreptul de trecere a frontierei și de libera circulație între Kuty și Vijnita.

Personalul de supraveghere a lucrărilor trebuie să aibă atestatiuni eliberate de autoritățile administrative poloneze și listele lucrătorilor aflați sub ordinele lor. Pazitorii vor avea aceleași atestări ca și personalul. Atestatiunile vor fi scrise în limba polona. Lucrătorii vor fi ținuți sa poarte bratari de panza alba pe bratul stang. Atestatiunile și listele trebuie să fie prezentate la cererea organelor de control de frontieră. Trecerea frontierei și transportul materialelor trebuie să fie comunicate în prealabil organelor de control ale frontierei.

10. Proiectul amănunțit, privitor la construcția liniei ferate și a podului între Kuty și Vijnita, va fi elaborat de Partea poloneza imediat după ce lucrările de măsurătoare, vizate sub 5, vor fi terminate. Acest proiect va fi prezentat de căile ferate polone căilor ferate române în vederea aprobării sale.

11. Prezentul Aranjament va fi ratificat. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Varsovia cat mai curând posibil. Prezentul Aranjament va intra în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare.

Spre credința cărora, Plenipotențiarii celor două Părți Contractante au semnat prezentul Aranjament.

Făcut în București, la 24 Mai 1929.

CEZAR MEREUTA

FRANCISC MOSKWA

Acest Aranjament B, dimpreuna cu Aranjamentul A și legea, s-a votat de Senat în ședința de la 30 martie anul 1931 și s-a adoptat cu unanimitate de optzeci și cinci voturi.