Decizia nr. 517/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3), art. 10 și

art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative, excepție ridicată de Regia Autonomă de Transport Public Iași în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Consiliul Local al Municipiului Iași a transmis la dosarul cauzei o notă scrisă prin care sesizează faptul că excepția de neconstituționalitate invocată nu este motivată și solicită atât motivarea acesteia, cât și comunicarea argumentelor formulate în susținerea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât, contrar prevederilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , aceasta nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.986/99/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c), art 8 alin. (2) și (3), art. 10 și

art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative.

Excepția a fost ridicată de Regia Autonomă de Transport Public Iași într-o cauză comercială privind soluționarea unui recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia nu indică textele din Legea fundamentală pretins a fi încălcate, precizând că va dezvolta și motiva excepția de neconstituționalitate "în fața instanței de recurs și în procedura specială, în fața Curții Constituționale". În esență, acesta își formulează critica de neconstituționalitate alături de motivele de recurs, care privesc aspectele legate de competența materială de judecată, pentru care Curtea de Apel Iași a admis apelul în cauză și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege examinate nu contravin prevederilor din Constituție vizate a fi încălcate.

Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curții, apreciază că prevederile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3), art. 10 și

art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. Acestea definesc noțiunea de "act administrativ", instituie regula potrivit căreia principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public ori stabilesc competența și soluțiile instanței de contencios administrativ, ceea ce nu este de natură să aducă atingere principiului egalității, accesului liber la justiție, dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică sau prevederilor constituționale ale art. 126 și 129 privind instanțele de judecată, respectiv dreptul la folosirea căilor de atac.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3), art. 10 și

art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative. Actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004 și a fost modificat și completat prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum și prin

Legea nr. 97/2008

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textele de lege atacate, individualizate de autorul excepției, au următoarea redactare:

- Art. 2 alin. (1) lit. c) - Semnificația unor termeni: "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative.";

- Art. 8 alin. (2) și (3) - Obiectul acțiunii judiciare: "(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

(3) La soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.";

- Art. 10 - Instanța competentă: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.";

- Art. 18 alin. (4) - Soluțiile pe care le poate da instanța: "(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:

a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;

b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;

d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;

e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale."

Autorul excepției nu individualizează niciun text din Constituție ca fiind încălcat, arătând doar că dispozițiile de lege criticate "contravin în mod vădit mai multor prevederi cu caracter de principiu ale Legii fundamentale". Astfel cum se menționează în încheierea de sesizare, autorul a susținut în fapt încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 alin. (1) care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, contrar dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", excepția de neconstituționalitate este nemotivată. Faptul că autorul acesteia își rezervă dreptul de a completa motivarea pe parcursul soluționării recursului sau a excepției nu îndepărtează aplicabilitatea textului de lege menționat. Aceasta, deoarece cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată.

Curtea observă în același timp că încheierea de sesizare cuprinde prevederile constituționale pretins a fi încălcate, extrase din susținerile orale ale autorului și din situația de fapt specifică speței. Chiar și așa, acceptând că mențiunile din încheierea de sesizare completează susținerile autorului, acestea nu se convertesc într-o veritabilă critică de neconstituționalitate. Aceasta, deoarece simpla indicare a unor texte din Constituție, fără explicitarea pretinsei relații de contrarietate a textelor criticate față de acestea, nu poate avea valoarea unei motivări a excepției. În temeiul aceluiași

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , invocat mai sus, o astfel de excepție este inadmisibilă.

În sfârșit, Curtea constată că susținerile autorului excepției au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru soluționarea recursului aflat pe rolul instanței, și nu a excepției de neconstituționalitate invocate, și urmăresc modalitatea în care instanța de apel a interpretat și aplicat prevederile de lege criticate. Or, competența Curții Constituționale nu poate fi confundată cu cea a unei instanțe de recurs, astfel că asemenea susțineri nu pot fi primite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3), art. 10 și

art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative, excepție ridicată de Regia Autonomă de Transport Public Iași în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2008.