Decizia nr. 186/1997

Nicolae Popa - președinte

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

-----------

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.694/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului, invocată de intimatul-reclamant Weber Theodor Șerban.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 1, ale art. 3, ale art. 16, ale art. 20 și ale art. 128 din Constituție, deoarece "Parchetul General ... este investit a acționa ca un organ peste toți și pe deasupra tuturor" prin exercitarea recursului în anulare.

Exprimandu-și opinia potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția privind art. 330, art. 330^1, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, iar art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu se aplică în cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată, fiind legal sesizată.

Asupra constituționalității art. 330, 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330, ale art. 330^3, ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale, excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

În ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare poate fi declarat de către Ministerul Public în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod.

Întrucât, față de cele arătate, temeiurile de neconstituționalitate invocate nu pot fi reținute, rezultă ca excepția urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de Weber Theodor Șerban în Dosarul nr. 3.694/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 4 iunie 1997.