Decizia nr. 507/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Manuela Simona Băcanu, prin procurator special Cristian Tudor Băcanu, în Dosarul nr. 6.103/89/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.103/89/2006, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Manuela Simona Băcanu, prin procurator special Cristian Tudor Băcanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că introducerea unui termen de care este condiționată însăși existența dreptului de proprietate privată nu poate fi justificată de rațiuni ce țin de stabilitatea raporturilor juridice. Astfel, în condițiile în care despăgubirile oferite de stat nu sunt reale și juste, potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Radu împotriva României, referitor la modalitatea de despăgubire prin echivalent prin atribuire de acțiuni la Fondul Proprietatea, apare ca evident că raportul rezonabil de proporționalitate între scopul vizat - stabilizarea circuitului juridic civil - și mijloacele utilizate în instituirea limitării dreptului de proprietate nu respectă exigențele constituționale și convenționale.

Pe de altă parte, autorul excepției consideră neconstituțională interpretarea extensivă a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

în sensul aplicării termenului de 30 de zile, termen special și de strictă interpretare, prin analogie, la alte acțiuni sau excepții care au un alt temei juridic și, implicit, alt regim juridic, cum ar fi, spre exemplu, excepția nulității absolute a unei dispoziții a primarului.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că finalitatea textului de lege criticat este aceea de a facilita accesul liber la justiție prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional. Criticile care vizează interpretarea extensivă a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

de către instanțele de judecată excedează controlului exercitat de Curtea Constituțională.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conținut: "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată și în art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității textelor de lege criticate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale s-a pronunțat prin

Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003. Cu acel prilej, Curtea a statuat că imprescriptibilitatea în materie imobiliară este un principiu consacrat în legislația civilă, dar nu este prevăzut de Constituție. Legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională.

Pe de altă parte, recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil, într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată de timp. Împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau trebuia să cunoască termenul de contestare, ca și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale dă expresie propriei sale culpe, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Atât considerentele, cât și soluția acestei decizii sunt pe deplin valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în materie.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , respectiv a termenului de 30 de zile, termen special și de strictă interpretare, prin analogie, la alte acțiuni sau excepții care au un alt temei juridic, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci vizează în fapt probleme de aplicare a legii ce țin de competența instanței de judecată, singura în măsură a aprecia asupra acestor aspecte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Manuela Simona Băcanu, prin procurator special Cristian Tudor Băcanu, în Dosarul nr. 6.103/89/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2008.