Decizia nr. 593/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Maqsood Ahmad în Dosarul nr. 22.179/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 251D/2008, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Mohamed Sadek în Dosarul nr. 7.973/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, traducător autorizat de limba arabă.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în ambele dosare partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 251D/2008 la Dosarul nr. 54D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 decembrie 2007 și 25 ianuarie 2008, pronunțate în dosarele nr. 22.179/3/2007 și, respectiv, nr. 7.973/302/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România. Excepția a fost ridicată de Maqsood Ahmad și, respectiv, Mohamed Sadek în cauze civile în materia acordării statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.

În motivările excepției de neconstituționalitate având un conținut similar se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, "întrucât, dat fiind lipsa de precizie și claritate, limitează sfera de aplicabilitate a interdicției cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituție", potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant, "doar la riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuție: rasă, religie, naționalitate, opinia politică și apartenența la un anumit grup social". Or, "spectrul motivelor de pedepse și tratamente inumane este mult mai larg, acestea putând surveni din orice cauze". Se mai arată că "dispozițiile legale criticate permit interpretări eronate cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante".

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 54D/2008, că excepția este neîntemeiată și precizează că textul de lege a mai fost supus în repetate rânduri controlului de constituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispozițiile de lege criticate, a condițiilor în care se poate acorda protecția subsidiară este în deplină concordanță cu prevederile constituționale prin care se consfințește dreptul la viață, integritate fizică și psihică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate ca și cele formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care cea mai recentă este

Decizia nr. 401 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 12 mai 2008, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și motivele pe care acestea s-au întemeiat își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Maqsood Ahmad și Mohamed Sadek în Dosarul nr. 22.179/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și, respectiv, în Dosarul nr. 7.973/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2008.