OUG nr. 78/2008

Având în vedere că, în prezent, obligația prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal, dispusă în sarcina minorului sancționat cu măsura libertății supravegheate, se aplică și se execută în condițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/2002

privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, aprobată prin

Legea nr. 641/2002 , cu modificările și completările ulterioare, astfel: supravegherea executării acestei obligații se face "de către primarul localității sau de către primarii sectoarelor municipiului București, prin persoane împuternicite în acest sens, cu sprijinul unității de poliție, în a căror rază teritorială se execută sancțiunea",

luând în considerare că, atunci când prin hotărârea judecătorească se dispune încredințarea minorului spre supraveghere serviciului de probațiune (potrivit

art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000

privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 129/2002 , cu modificările ulterioare), teoretic apare un conflict de competență în cazul în care supravegherea tuturor celorlalte măsuri și obligații prevăzute la art. 103 din Codul penal este de competența serviciului de probațiune,

ținând seama că în practică instanțele de judecată continuă să pronunțe hotărâri judecătorești prin care dispun inclusiv supravegherea executării obligației prevăzute la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal în sarcina serviciilor de probațiune, după procedura stabilită prin art. 42 și 43 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 92/2000

privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.239/2000 , procedură validă până în momentul în care a intrat în vigoare

Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 ,

din cauza faptului că există o confuzie de ordin procedural, serviciile de probațiune aflându-se în situația de a pune în executare hotărâri judecătorești care au un obiect de supraveghere pentru care nu mai au competență, ceea ce afectează punerea în executare a hotărârilor judecătorești și însuși scopul final pentru care acestea sunt pronunțate,

deoarece este afectată credibilitatea sistemului de justiție per ansamblu, din moment ce instituția probațiunii a investit atât resurse umane, cât și resurse de tip material în eficientizarea procedurii de supraveghere a obligației prevăzute la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal, în prezent, la nivelul Ministerului Justiției continuându-se implementarea unor programe internaționale contractate anterior în acest domeniu (de exemplu, programul MATRA), programe care au presupus investirea unor fonduri într-o activitate care a rămas, practic, fără obiect,

datorită faptului că eficientizarea activității serviciilor de probațiune și atingerea scopurilor propuse prin intervenția acestora presupun o unitate de abordare a măsurilor și obligațiilor de aceeași natură pe care instanța de judecată le poate impune minorului sancționat penal,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.