Decizia nr. 660/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Bondoi Lucia și Coroiu Zoe Edita împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 202 din 4 iunie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea de la aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.316/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Bondoi Lucia și Coroiu Zoe Edita.

Prin Decizia nr. 202 din 4 iunie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate, ținând seama de practica sa jurisdicțională, precum și de dispozițiile Legii nr. 17/1997 prin care a fost modificat art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Împotriva deciziei sus-menționate, intimații-reclamanți au declarat recurs, în esenta, pentru următoarele motive:

- prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă aduc o grava atingere ordinii de drept prevăzută de Constituție;

- procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în care părțile au putut să se judece "de doua ori în fond și apoi sa atace hotărârea instanței de apel";

- nu exista nici o ratiune pentru menținerea în continuare a dreptului exclusiv al Parchetului de a decide asupra unor hotărâri judecătorești irevocabile;

- este de neconceput ca, în detrimentul stabilitatii ordinii sociale și de drept, să se dispună, în aplicarea textelor menționate din Codul de procedură civilă, anularea unor consecințe de ordin material și moral, intervenite cu ani în urma;

- art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă "contravine și celorlalte prevederi" din același cod;

- textele procedurale menționate contravin și art. 11 și art. 20 din Constituție, iar anularea unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au restituit foștilor proprietari bunuri confiscate de regimul trecut contravine unor convenții internaționale semnate de România;

- excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 are obiect chiar și după modificarea acestui text prin Legea nr. 17/1997, întrucât excepția a fost ridicată anterior modificării respective, iar Curtea - în virtutea principiului tempus regit actum - avea datoria sa o examineze atâta timp cat și-a produs efecte juridice proprii.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este nefondata, iar recursul este neîntemeiat.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivele de recurs reprezintă opinii personale ale recurentelor, iar nu argumente care să facă necesară reexaminarea constituționalității textelor menționate din Codul de procedură civilă. Faptul ca anumite texte din Codul de procedură civilă nu sunt corelate cu alte prevederi din același cod nu este o problemă de constituționalitate, ci una de legiferare, ce este de competența exclusiva a Parlamentului.

Este evident ca instanța constituțională nu se poate pronunța asupra constituționalității unor texte ce nu mai sunt în vigoare, astfel ca referirea la principiul tempus regit actum nu poate avea ca rezultat admiterea recursului.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Bondoi Lucia și Coroiu Zoe Edita împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 202 din 4 iunie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 1997.