Decretul nr. 255/1971

EXPUNERE DE MOTIVE

La 1 decembrie 1959 a fost încheiat la Washington Tratatul asupra Antarcticii, în urma negocierilor purtate de 12 state participante la programul de cercetări antarctice din cadrul Anului Geofizic Internațional. Tratatul a intrat în vigoare la 23 iunie 1961.

Tratatul privește regiunea polară de sud (Antarctica), asupra căreia unele state ridicau pretenții teritoriale.

Scopul principal al tratatului este de a se rezerva continentul antarctic activităților pașnice, pentru a nu deveni teatrul sau obiectul unor diferende internaționale, și de a se asigura totodată cadrul favorabil cooperării internaționale pe acest teritoriu.

Tratatul prevede soluții de "înghețare" temporară a pretențiilor teritoriale asupra Antarcticii în sensul că pe perioada valabilității lui vechile revendicări nu pot fi realizate, iar altele noi nu pot fi formulate. Părțile contractante originare și-au rezervat unele prerogative în ceea ce privește aplicarea prevederilor tratatului, modificarea și revizuirea lui. Astfel, reprezentanții lor se întîlnesc periodic pentru consultări și adoptarea unor măsuri. Statele care devin părți ulterior au posibilitatea să participe la aceste reuniuni dacă dovedește interes pentru această zonă prin desfășurarea unor activități importante de cercetare științifică (art. IX pct. 2).

Deși tratatul urmărește internaționalizarea Antarcticii, prevederile articolului XIII, conform cărora el este deschis spre aderare statelor membre ale O.N.U. și altor state invitate să adere cu consimțămîntul tuturor părților contractante, nu corespund pe deplin principiului universalității tratatelor multilaterale de interes general.

Cu toate limitele menționate mai sus, Tratatul asupra Antarcticii constituie un cadru favorabil pentru cooperarea internațională în această regiune, potrivit scopurilor și principiilor înscrise în Carta O.N.U. Astfel, tratatul afirmă principiul libertății de cercetare științifică în Antarctica. Pentru dezvoltarea cooperării în această zonă, părțile efectuează schimburi de informații, de personal și rezultate științifice. Tratatul conferă Antarcticii statutul unui teritoriu demilitarizat și denuclearizat; părțile se angajează să nu folosească teritoriul antarctic în scopuri militare și nici pentru experimentarea oricărui fel de arme. Exploziile atomice sînt interzise.

În prezent, Antarctica și participarea statelor la tratatul privind acest teritoriu prezintă interes politic, economic și științific, activitățile statelor din această zonă fiind determinate îndeosebi de posibilitățile lor tehnico-materiale, cît și de apropierea geografică.

România este interesată să marcheze adeziunea sa la un tratat de interes general care conferă unei întinse regiuni geografice un statut demilitarizat și denuclearizat și care afirmă, totodată, principiul libertății de cercetare în Antarctica.

Din punct de vedere științific, țara noastră are vechi tradiții în cercetarea Antarcticii. Savantul român Emil Racoviță a fost primul biolog din lume care a studiat viața pe acest continent. Continuarea acestei tradiții științifice în cadrul unei cooperări internaționale este de natură să contribuie la creșterea prestigiului științei românești peste hotare. În același timp, efectuarea de cercetări antarctice prezintă interes practic pentru specialiștii români în biologia marină, hidrometrologie, geologie etc.

În acest sens, s-a emis alăturatul decret de aderare, în care se menționează că la depunerea instrumentului de aderare se va face o declarație cu privire la prevederile articolului XIII al tratatului, în sensul reafirmării poziției noastre de principiu, conform căreia la tratatele multilaterale de interes general au dreptul să participe toate statele.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: