Decizia nr. 704/2008

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1), precum și ale art. 60 alin. (1) lit. d) și f), alin. (2) și (5) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Scholtz Recycling" - SRL din Timișoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebeș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 208.1/208/2007, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1), precum și ale art. 60 alin. (1) lit. d) și f), alin. (2) și (5) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Scholtz Recycling" - SRL din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece sancționează cu amendă operatorul de transport, astfel cum este menționat în licența de transport, sau deținătorul vehiculului, astfel cum este menționat în certificatul de înmatriculare a vehiculului. Sancțiunea ar trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului vehicul, astfel cum este prevăzut și pentru vehiculele înmatriculate în alte state, când amenda contravențională se aplică în toate cazurile conducătorului auto. Se arată, totodată, că, în condițiile în care aplicarea amenzii contravenționale vizează neplata autorizației speciale de transport, nicio rațiune juridică nu justifică și plata autorizației respective, precum și imobilizarea vehiculului, aceste sancțiuni excedând cadrului contravențional stabilit de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

și fiind în contradicție cu textele constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și la garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, se arată că este împiedicat excesul la justiție al contravenientului "prin însăși constrângerea de facto realizată prin imobilizarea pe loc a vehiculului".

Judecătoria Caransebeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate "nu încalcă principiile constituționale", sens în care Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa. În plus, cu privire la critica

art. 60 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , apreciază că nu poate fi reținută, deoarece imobilizarea vehiculelor în spații amenajate până la achitarea contravalorii autorizației speciale de transport "nu echivalează cu o scoatere din patrimoniul proprietarului a bunului respectiv".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate, care stabilesc amenzi contravenționale pentru încălcarea unor dispoziții din ordonanța respectivă, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât acestea se aplică uniform tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, arată că nici prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție nu sunt încălcate, întrucât conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (1), precum și ale art. 60 alin. (1) lit. d) și f), alin. (2) și (5) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1): "Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe osie și/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.";

- Art. 60 alin. (1) lit. d) și f), alin.(2) și (5): "(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă următoarele fapte:

[...]

d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depășirea masei totale și/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizație specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menționat în licența de transport, sau deținătorului vehiculului, astfel cum este menționat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...]

f) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depășirea masei maxime pe axe ce poate fi autorizată, fără autorizație specială de transport, se sancționează cu amendă de la 60.000.000 lei la 80.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menționat în licența de transport, sau deținătorului vehiculului, astfel cum este menționat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...]

(2) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum și a restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contravențională, și contravaloarea autorizației speciale de transport. În aceste situații agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenției obligația de plată a autorizației speciale de transport, calculată și eliberată potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate și cu privire la obligația de plată a autorizației speciale de transport. [...]

(5) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și a restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (1) și (2) și sancționate potrivit alin. (1) lit. c), d), f) și g), vehiculul va fi imobilizat în spații amenajate pe rețeaua internă sau în punctele de trecere a frontierei până la achitarea contravalorii autorizației speciale de transport."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Se invocă, totodată, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție privind interzicerea discriminării și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, prevederile legale criticate nu sunt de natură a încălca principiul constituțional al egalității în drepturi, având în vedere că acestea se aplică tuturor operatorilor de transport care încalcă prevederile

art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , fără privilegii și fără discriminări. Susținerea autorului excepției în sensul că există o diferențiere de tratament juridic după cum vehiculele în cauză sunt înmatriculate în România sau în străinătate nu poate fi reținută, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru situații de fapt diferite se poate stabili un tratament juridic diferit, când acesta este justificat în mod obiectiv și rațional.

Referitor la susținerea autorului excepției în sensul că normele legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, se constată că, prin Decizia din 2 decembrie 1985 a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Svenska Management Gruppen AB împotriva Suediei, cu privire la dreptul statelor de a percepe impozite sau alte contribuții, s-a stabilit că natura taxelor și a altor contribuții nu trebuie să fie discriminatorie, iar statele au o largă marjă de apreciere în stabilirea și colectarea lor. Totodată, Comisia a stabilit că statele trebuie "să realizeze un "echilibru just" între cerințele interesului general al comunității și cele ale protecției drepturilor fundamentale ale cetățenilor, precum și un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite". În consecință, obligarea unei persoane la plata unei taxe nu este contrară dreptului la respectarea bunurilor sale decât dacă aceasta constituie pentru persoana respectivă "o sarcină excesivă sau îi înrăutățește în mod radical situația financiară". În cauza dedusă judecății, obligarea contravenientului, pe lângă amenda contravențională, și la plata contravalorii autorizației speciale de transport nu este excesivă, având în vedere rațiunea instituirii acestei obligații, și anume desfășurarea traficului rutier în deplină siguranță.

În sfârșit, sancțiunile contravenționale prevăzute de textele de lege criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiție, persoana contravenientă având deplina libertate să formuleze plângere, în condițiile legii, împotriva procesului-verbal de contravenție, iar în fața instanței de judecată, să beneficieze de toate garanțiile unui proces echitabil.

De altfel, în același sens Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, și

Decizia nr. 434 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, prin care a statuat, de principiu, că instituirea condițiilor de transport este "un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulație pe drumurile publice astfel încât desfășurarea traficului să aibă loc în deplină siguranță". De asemenea, prin

Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea a statuat că stabilirea unor contravenții în sarcina participanților la trafic pe drumurile publice "are ca scop prevenirea consecințelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele care au fundamentat deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1), precum și ale art. 60 alin. (1) lit. d) și f), alin. (2) și (5) din

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Scholtz Recycling" - SRL din Timișoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebeș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008.