Decizia nr. 736/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 și art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dragoș Șerban Gurău, Cornelia Hogea și Societatea Comercială "Makinvest Com" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 5.428/233/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepției Societatea Comercială "Makinvest Com" - S.R.L. din Galați, domnul avocat Petrișor Gabriel Irimia, din cadrul Baroului Galați, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, expunând motivele de neconstituționalitate susținute în fața instanței de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 117/R/25 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 207/44/2008, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 și art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dragoș Șerban Gurău, Cornelia Hogea și Societatea Comercială "Makinvest Com" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 5.428/233/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care "se înțelege că actul procesual obligatoriu al verificării competenței instanței și regulatei sesizări a acesteia este supus controlului, exclusiv în cazul desesizării", așadar prin aceea că prevăd posibilitatea recursului numai împotriva hotărârii prin care instanța se desesizează, nu și împotriva încheierii prin care instanța respinge cererea de desesizare, care nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu hotărârea asupra fondului cauzei. Chiar dacă există posibilitatea controlului judiciar asupra hotărârii ce se va pronunța în cauză, "aceasta produce o mare întârziere în soluționarea procesului penal, ceea ce semnifică [...] încălcarea cerinței termenului rezonabil [...]". Se susține că această procedură conduce la o "situație de favorizare a funcției acuzării în procesul penal și defavorizării funcției apărării, ceea ce este de natură a înfrânge cerința egalității armelor, componentă importantă a dreptului constituțional la un proces echitabil". În sfârșit, se susține că normele criticate încalcă dreptul la un recurs efectiv, cu referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Saez Maeso împotriva Spaniei, 2004.

Curtea de Apel Galați - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Faptul că normele criticate nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet nu aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil câtă vreme această încheiere poate fi atacată o dată cu fondul, instanța superioară urmând să aprecieze dacă cererea de restituire a dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, a fost pe nedrept respinsă. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 300 și art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- art. 300: "Instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.

În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";

- art. 332 alin. 4: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. De asemenea, autorii excepției consideră că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv, precum și art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate în prezenta cauză, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și față de critici asemănătoare.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 285 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, și

Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, respingând excepția invocată, Curtea a statuat că dispozițiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 21, 24 și 129 din Constituție. Curtea a reținut că, potrivit art. 126 și art. 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competențe, legiuitorul stabilește hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac. Acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor se justifică prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale".

De asemenea, Curtea a reținut că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constituție, deoarece legea asigură accesul persoanelor interesate la justiție, prin reglementarea posibilității exercitării recursului împotriva încheierilor pronunțate de instanță, odată cu exercitarea recursului împotriva sentinței sau a deciziei atacate.

În ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției, a încălcării dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, s-a reținut că textele legale criticate nu opresc părțile interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și de a beneficia de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil.

Curtea a mai constatat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece acestea se referă la situațiile în care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în ceea ce privește art. 300 din Codul de procedură penală în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 și art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dragoș Șerban Gurău, Cornelia Hogea și Societatea Comercială "Makinvest Com" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 5.428/233/2007 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.