Decizia nr. 134/1997

----------

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.453/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatele-reclamante Codreanu Harghel Gabriela și Codreanu Ruxandra Cristina.

Din concluziile scrise, depuse în motivarea excepției, rezultă însă ca excepția privește și

art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 1, 3, 16, 20 și 128 din Constituție, deoarece recursul în anulare este "la dispoziția numai a Parchetului General", chiar și în urma adoptării Legii nr. 17/1997.

Exprimandu-și opinia potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^1 ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , asa cum a fost invocată de părți.

Asupra constituționalității art. 330, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca aceste prevederi sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificări.

Recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod.

Autoarele excepției de neconstituționalitate nu au pus însă în discuție legitimitatea constituțională a termenului de 6 luni în care poate fi declarat recursul în anulare, ci faptul ca recursul în anulare poate fi exercitat numai de către procurorul general.

Este de observat ca egalitatea părților în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac, ci are determinări mult mai largi. Aceasta egalitate nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferențiat, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercită atribuții, nu drepturi subiective.

Cat privește dispozițiile

art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , care este un text de trimitere la recursul în anulare, este de reținut ca prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constituțională a constatat ca acestea sunt constituționale. Deoarece nu exista motive care să determine schimbarea acestei soluții, excepția urmează să fie respinsă, fiind vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , invocată de Codreanu Harghel Gabriela și Codreanu Ruxandra Cristina în Dosarul nr. 1.453/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 22 mai 1997.