Ordinul nr. 5996

Anexa 1 REZOLUȚIA Nr. 1.521 (2003)

privind situația din Liberia, adoptată de Consiliul de Securitate

al Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de-a 4.890-a

întruniri, la 22 decembrie 2003

Consiliul de Securitate,

amintind rezoluțiile sale anterioare și declarațiile președintelui Consiliului referitoare la situația din Liberia și Africa de Vest,

luând notă de rapoartele Comisiei de experți privind Liberia a Organizației Națiunilor Unite din 7 august 2003 (S/2003/779) și 28 octombrie 2003 (S/2003/937 și S/2003/937/Add.1), înaintate potrivit Rezoluției nr. 1.478 (2003),

exprimându-și serioasa îngrijorare față de concluziile Comisiei de experți privind continuarea încălcării măsurilor impuse prin Rezoluția nr. 1.343 (2001), în special prin achiziția de arme,

salutând Acordul general de pace semnat de fostul Guvern al Liberiei, Liberienii Uniți pentru Reconciliere și Democrație (LURD) și Mișcarea pentru Democrație în Liberia (MIDEL) la 18 august 2003 la Accra și preluarea de către Guvernul național de tranziție a mandatului său, sub conducerea președintelui Gyude Bryant, la 14 octombrie 2003,

solicitând tuturor statelor din regiune, în special Guvernului național de tranziție al Liberiei, să colaboreze pentru consolidarea unei păci regionale durabile, inclusiv prin Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (COESVA), Grupul Internațional de Contact pentru Liberia, Uniunea Fluviului Mano și Procesul Rabat,

luând notă cu îngrijorare de faptul că încă nu au fost implementate în întreaga Liberie acordul de încetare a focului și Acordul general de pace și că o mare parte din teritoriul țării rămâne în afara autorității Guvernului național de tranziție al Liberiei, în special acele zone în care Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Liberia (UNMIL) nu a fost încă trimisă,

recunoscând faptul că legătura dintre exploatarea ilegală a unor resurse naturale ca diamantele și lemnul, comerțul ilicit cu asemenea resurse și proliferarea și traficul de arme ilegale reprezintă o sursă majoră de întreținere și exacerbare a conflictelor în Africa de Vest, în special în Liberia,

stabilind că situația din Liberia și proliferarea în subregiune a armelor și a actorilor armați nestatali, inclusiv a mercenarilor, continuă să constituie o amenințare la adresa păcii și securității internaționale din Africa de Vest, în special la adresa procesului de pace din Liberia,

acționând potrivit cap. VII din Carta Organizației Națiunilor Unite,

amintind Rezoluția sa nr. 1.343 (2001) din 7 martie 2001, Rezoluția sa nr. 1.408 (2002) din 6 mai 2002, Rezoluția sa nr. 1.478 (2003) din 6 mai 2003, Rezoluția sa nr. 1.497 (2003) din 1 august 2003 și Rezoluția sa nr. 1.509 (2003) din 19 septembrie 2003,

luând notă de faptul că schimbarea situației din Liberia, datorată în special plecării fostului președinte Charles Taylor și formării Guvernului național de tranziție al Liberiei, și progresele înregistrate de procesul de pace din Sierra Leone impun ca hotărârea Consiliului de a acționa potrivit cap. VII să fie modificată pentru a reflecta această schimbare a circumstanțelor:

1. hotărăște să înceteze interdicțiile impuse de paragrafele 5, 6 și 7 ale Rezoluției nr. 1.343 (2001) și de paragrafele 17 și 28 ale Rezoluției nr. 1.478 (2003) și să dizolve comisia înființată potrivit Rezoluției nr. 1.343 (2001);

2. (a) hotărăște ca toate statele să ia măsurile necesare pentru a preveni vânzarea sau furnizarea către Liberia de către cetățenii lor, de pe teritoriile lor, folosind vasele sau aeronavele aflate sub pavilionul lor, de arme sau materiale auxiliare de orice tip, inclusiv arme și muniție, vehicule și echipament militar, echipament paramilitar și piese de schimb pentru cele menționate mai sus, indiferent dacă își au sau nu originea pe teritoriile lor;

(b) hotărăște ca toate statele să ia măsurile necesare pentru a preveni furnizarea către Liberia de către cetățenii lor sau de pe teritoriile lor de instruire sau asistență tehnică legată de furnizarea, fabricarea, întreținerea sau utilizarea articolelor din subparagraful (a) de mai sus;

(c) reafirmă că măsurile din subparagrafele (a) și (b) de mai sus se aplică oricărui tip de vânzare sau furnizare de arme și materiale auxiliare către orice beneficiar din Liberia, inclusiv tuturor actorilor nonstatali, cum ar fi LURD și MIDEL, și tuturor fostelor și actualelor miliții și grupuri armate;

(d) hotărăște că măsurile impuse prin subparagrafele (a) și (b) de mai sus nu se aplică furnizării de arme și materiale auxiliare, instruire și asistență tehnică destinate exclusiv susținerii și utilizării de către UNMIL;

(e) hotărăște că măsurile impuse prin subparagrafele (a) și (b) de mai sus nu se aplică furnizării de arme și materiale auxiliare, instruire și asistență tehnică destinate exclusiv susținerii și utilizării în cadrul unui program internațional de reformă și instruire pentru forțele armate și poliția din Liberia, conform aprobării prealabile a Comitetului înființat prin paragraful 21 de mai jos (Comitetul);

(f) hotărăște că măsurile impuse prin subparagrafele (a) și (b) de mai sus nu se aplică furnizării de echipament militar neletal destinat exclusiv utilizării în scopuri umanitare și de apărare și furnizării de asistență sau instruire tehnică auxiliară, conform aprobării prealabile a Comisiei;

(g) afirmă că măsurile impuse prin subparagraful (a) de mai sus nu se aplică îmbrăcămintei de protecție, inclusiv jachetelor antiglonț și căștilor militare, exportate temporar în Liberia de personalul Organizației Națiunilor Unite, de reprezentanții presei, lucrătorii umanitari și de dezvoltare și personalul asociat, exclusiv pentru uzul personal;

3. cere ca toate statele din Africa de Vest să adopte măsuri pentru a împiedica persoanele și grupurile armate să le folosească teritoriile pentru a pregăti și comite atacuri asupra țărilor vecine și să se abțină de la orice acțiune care ar putea contribui la destabilizarea suplimentară a situației din subregiune;

4. (a) hotărăște, de asemenea, ca toate statele să adopte măsurile necesare pentru a împiedica intrarea sau tranzitarea teritoriilor lor de către asemenea persoane, desemnate de Comitet, care constituie o amenințare la adresa procesului de pace din Liberia sau care sunt angajate în activități care au ca scop subminarea păcii și stabilității din Liberia și din subregiune, inclusiv de către acei membri de rang înalt ai guvernului fostului președinte Charles Taylor, soțiile lor și membrii fostelor forțe armate ale Liberiei care păstrează legături cu fostul președinte Charles Taylor, acele persoane despre care Comitetul a stabilit că încalcă paragraful 2 de mai sus și orice alte persoane sau persoane asociate unor entități care furnizează sprijin militar sau financiar grupurilor armate rebele din Liberia sau din țările din regiune, cu condiția ca nimic din acest paragraf să nu oblige un stat să refuze intrarea cetățenilor săi pe teritoriul său;

(b) hotărăște că măsurile din paragraful 4 (a) vor continua să se aplice persoanelor deja desemnate conform paragrafului 7 (a) al Rezoluției nr. 1.343 (2001), în așteptarea desemnării de către Comitet, în conformitate cu paragraful 4 (a);

(c) hotărăște că măsurile impuse prin paragraful 4 (a) de mai sus nu se aplică în cazul în care Comitetul stabilește că o asemenea călătorie se justifică prin necesități umanitare, inclusiv prin obligații religioase, sau în cazul în care Comitetul concluzionează că o derogare ar servi în alt mod obiectivele rezoluțiilor Consiliului, în vederea instaurării păcii, stabilității și democrației în Liberia și a unei păci de durată în subregiune;

5. își exprimă disponibilitatea de a termina măsurile impuse prin paragrafele 2 (a) și (b), 4 (a), atunci când Consiliul va stabili că acordul de încetare a focului în Liberia este pe deplin respectat și menținut, că au fost finalizate dezarmarea, demobilizarea, reintegrarea, repatrierea și restructurarea sectorului de securitate, că sunt pe deplin implementate prevederile Acordului general de pace și că s-au înregistrat progrese semnificative în instaurarea și menținerea stabilității în Liberia și în subregiune;

6. hotărăște ca toate statele să adopte măsurile necesare pentru a preveni importarea directă sau indirectă a oricărui tip de diamant brut din Liberia către teritoriile lor, indiferent dacă aceste diamante provin sau nu din Liberia;

7. solicită Guvernului național de tranziție din Liberia să adopte urgent măsuri pentru introducerea unui regim al certificatelor de proveniență pentru comerțul cu diamante brute liberiene, regim care să fie eficient, transparent și verificabil la nivel internațional, în vederea participării la Procesul Kimberley, și să ofere Comitetului o descriere detaliată a regimului propus;

8. își exprimă disponibilitatea de a anula măsurile la care se face referire în paragraful 6 în cazul în care Comitetul, luând în considerare opinia experților, va hotărî că Liberia a introdus un regim transparent, eficient și verificabil la nivel internațional al certificatelor de proveniență pentru diamantele brute liberiene;

9. încurajează Guvernul național de tranziție al Liberiei să facă demersurile necesare pentru a se alătura Procesului Kimberley cât mai curând posibil;

10. hotărăște ca toate statele să adopte măsurile necesare pentru a împiedica importarea către teritoriile lor a oricăror tipuri de bușteni rotunzi și materiale lemnoase care provin din Liberia;

11. îndeamnă Guvernul național de tranziție din Liberia să își impună pe deplin autoritatea asupra zonelor de producție a materialelor lemnoase și să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că veniturile guvernamentale provenite din industria lemnului liberiană nu sunt utilizate pentru a alimenta conflicte sau pentru a încălca în alt mod rezoluțiile Consiliului, ci sunt utilizate pentru scopuri legitime, în interesul poporului liberian, inclusiv pentru dezvoltare;

12. își exprimă disponibilitatea de a anula măsurile impuse prin paragraful 10 de îndată ce Consiliul va stabili că obiectivele din paragraful 11 au fost atinse;

13. încurajează Guvernul național de tranziție din Liberia să introducă mecanisme de supraveghere pentru industria lemnului care să promoveze practici de afaceri responsabile și să introducă mecanisme contabile și de audit transparente, pentru a se asigura că veniturile guvernamentale, inclusiv cele provenind de la Registrul internațional liberian al companiilor și vaselor, nu sunt folosite pentru întreținerea conflictelor sau cu încălcarea rezoluțiilor Consiliului, ci sunt folosite în scopuri legitime, în interesul poporului liberian, inclusiv pentru dezvoltare;

14. îndeamnă toate părțile Acordului general de pace din 18 august 2003 să își îndeplinească în totalitate angajamentele luate și responsabilitățile ce le revin în Guvernul național de tranziție din Liberia și să nu obstrucționeze restaurarea autorității Guvernului în întreaga țară, în special asupra resurselor naturale;

15. solicită statelor, organizațiilor internaționale relevante și celor care au posibilitatea să o facă să ofere asistență Guvernului național de tranziție din Liberia, în vederea atingerii obiectivelor din paragrafele 7, 11 și 13, inclusiv în promovarea practicilor de afaceri responsabile și sustenabile din punct de vedere ecologic în industria lemnului, și să ofere asistență cu privire la implementarea Moratoriului COESVA privind importul, exportul și fabricarea de arme de mici dimensiuni și ușoare în Africa de Vest, adoptat la Abuja la 31 octombrie 1998 (S/1998/1194, anexă);

16. încurajează Organizația Națiunilor Unite și pe alți donatori să sprijine autoritățile liberiene de aviație civilă, inclusiv prin asistență tehnică, în vederea creșterii profesionalismului personalului lor și a capacității lor de instruire, precum și în vederea respectării standardelor și practicilor Organizației Internaționale a Aviației Civile;

17. ia notă de înființarea de către Guvernul național de tranziție din Liberia a unui comitet de analiză cu sarcina de a stabili procedurile pentru îndeplinirea cererilor Consiliului de Securitate, în vederea terminării măsurilor impuse prin prezenta rezoluție;

18. hotărăște că măsurile din paragrafele 2, 4, 6 și 10 sunt stabilite pentru 12 luni de la data adoptării prezentei rezoluții, în afara cazului în care se ia o altă hotărâre, și că la sfârșitul acestei perioade Consiliul va reanaliza această poziție, va evalua progresele făcute în vederea atingerii obiectivelor din paragrafele 5, 7 și 11 și va decide corespunzător dacă aceste măsuri vor fi prelungite;

19. hotărăște să reanalizeze măsurile din paragrafele 2, 4, 6 și 10 până la 17 iunie 2004, să evalueze progresele făcute în vederea atingerii obiectivelor din paragrafele 5, 7 și 11 și să decidă corespunzător dacă aceste măsuri vor înceta;

20. hotărăște să reanalizeze la intervale regulate măsurile impuse prin paragrafele 6 și 10, pentru a le ridica cât de curând posibil, de îndată ce vor fi îndeplinite condițiile din paragrafele 7 și 11, pentru a genera venituri pentru reconstrucția și dezvoltarea Liberiei;

21. hotărăște să înființeze, potrivit regulii 28 din regulamentul său de procedură provizoriu, un Comitet al Consiliului de Securitate, alcătuit din toți membrii Consiliului, cu următoarele sarcini:

(a) să monitorizeze implementarea măsurilor din paragrafele 2, 4, 6 și 10, luând în considerare rapoartele Comisiei de experți înființate prin paragraful 22;

(b) să ceară de la toate statele, în special de la cele din subregiune, informații privind acțiunile întreprinse de acestea pentru implementarea eficientă a acestor măsuri;

(c) să analizeze și să ia decizii privind cererile de derogare stabilite prin paragrafele 2 (e), 2 (f) și 4 (c);

(d) să desemneze persoanele care fac obiectul măsurilor impuse prin paragraful 4 și să actualizeze această listă în mod regulat;

(e) să facă publice informațiile relevante prin mediile de informare adecvate, inclusiv lista menționată în subparagraful (d);

(f) să conceapă și să adopte măsuri adecvate, conform cadrului oferit de prezenta rezoluție, privind problemele încă nerezolvate sau chestiunile aduse în atenția sa, legate de măsurile impuse prin Rezoluția sa nr. 1.343 (2001), Rezoluția sa nr. 1.408 (2002) și Rezoluția sa nr. 1.478 (2003), atunci când aceste rezoluții erau în vigoare;

(g) să prezinte Consiliului rapoarte cu observații și recomandări;

22. cere secretarului general să înființeze, în termen de o lună de la data adoptării prezentei rezoluții, prin consultări cu Comitetul, pentru o perioadă de 5 luni, o comisie de experți alcătuită din maximum 5 membri, cu competența necesară pentru a îndeplini mandatul Comisiei descris în acest paragraf, folosind cât mai mult experiența membrilor Comisiei de experți înființate conform Rezoluției nr. 1.478 (2003), cu următoarele sarcini:

(a) să realizeze o misiune de evaluare ulterioară în Liberia și în statele vecine, pentru a investiga și alcătui un raport privind implementarea și orice încălcări ale măsurilor la care se face referire în paragrafele 2, 4, 6 și 10, inclusiv încălcările care implică mișcările rebele și țările vecine, inclusiv orice informații relevante pentru desemnarea de către Comitet a persoanelor descrise în paragraful 4 (a), inclusiv diversele surse de finanțare, cum ar fi resursele naturale, pentru comerțul ilicit de arme;

(b) să evalueze progresele făcute în vederea îndeplinirii obiectivelor descrise în paragrafele 5, 7 și 11;

(c) să raporteze Consiliului, prin Comitet, cel târziu pe 30 mai 2004, prezentând observații și recomandări, inclusiv, printre altele, soluții pentru minimizarea impactului umanitar și socioeconomic al măsurilor impuse prin paragraful 10;

23. salută disponibilitatea UNMIL, în limita capacității sale, a zonelor sale de mobilizare și fără prejudicierea mandatului său, de îndată ce este pe deplin mobilizată și își îndeplinește în totalitate funcțiile de bază, de a sprijini Comitetul înființat prin paragraful 21 și Comisia de experți înființată prin paragraful 22 în monitorizarea măsurilor din paragrafele 2, 4, 6 și 10 și cere Misiunii Organizației Națiunilor Unite din Sierra Leone și Misiunii Organizației Națiunilor Unite din Coasta de Fildeș, în mod similar, fără prejudicierea capacității lor de a-și îndeplini respectivele mandate, să sprijine Comitetul și Comisia de experți prin furnizarea către Comitet și Comisie a tuturor informațiilor relevante pentru implementarea măsurilor din paragrafele 2, 4, 6 și 10, în contextul unei mai bune colaborări între misiunile și oficiile Organizației Națiunilor Unite din Africa de Vest;

24. încurajează Guvernul național de tranziție din Liberia să adopte, cu sprijinul UNMIL, măsurile necesare pentru a sensibiliza populația liberiană față de motivația măsurilor din prezenta rezoluție, inclusiv față de criteriile pentru încetarea lor;

25. cere secretarului general să prezinte Consiliului până la 30 mai 2004 un raport bazat pe informații din toate sursele relevante, inclusiv de la Guvernul național de tranziție din Liberia, UNMIL și COESVA, privind progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor descrise în paragrafele 5, 7 și 11;

26. hotărăște să rămână activ sesizat cu această chestiune.

Anexa 2 REZOLUȚIA Nr. 1.688 (2006)

privind situația din Liberia, adoptată de Consiliul de Securitate

al Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de-a 5.467-a

întruniri, la 16 iunie 2006

Consiliul de Securitate,

amintind rezoluțiile sale anterioare și declarațiile președintelui Consiliului referitoare la situația din Liberia, Sierra Leone și Africa de Vest, în special Rezoluția sa nr. 1.470 (2003) din 28 martie 2003, Rezoluția sa nr. 1.508 (2003) din 19 septembrie 2003, Rezoluția sa nr. 1.537 (2004) din 30 martie 2004 și Rezoluția sa nr. 1.638 (2005) din 11 noiembrie 2005,

amintind că, printr-un acord între Organizația Națiunilor Unite și Guvernul din Sierra Leone (Acordul), a fost înființată Curtea Specială pentru Sierra Leone (Curtea Specială) pe 16 ianuarie 2002, potrivit Rezoluției sale nr. 1.315 (2000) din 14 august 2000,

amintind art. 10 al Acordului, potrivit căruia Curtea Specială se poate întruni în afara sediului său dacă va considera acest lucru necesar pentru exercitarea eficientă a funcțiilor sale, și amintind, de asemenea, regula 4 din Regulamentul de procedură și probă al Curții Speciale, potrivit căreia președintele Curții Speciale poate autoriza o instanță sau un judecător să își exercite funcțiile în afara sediului Curții Speciale,

amintind hotărârea Consiliului de a pune capăt impunității, de a instaura statul de drept, de a promova respectul pentru drepturile omului și de a restabili și menține pacea și securitatea internaționale, potrivit dreptului internațional și obiectivelor și principiilor Cartei,

exprimându-și aprecierea față de președintele liberian Johnson-Sirleaf pentru decizia sa curajoasă de cere transferul fostului președinte Taylor, pentru ca acesta să poată fi judecat la Curtea Specială,

exprimându-și aprecierea față de președintele Obasanjo al Nigeriei pentru decizia sa de a facilita transferul fostului președinte Taylor și luând notă de rolul jucat de Nigeria în instaurarea și promovarea păcii în Liberia și în subregiune, inclusiv de decizia președintelui Obasanjo din 2003 de a facilita scoaterea fostului președinte Taylor din Liberia, ceea ce a permis Acordului general de pace să între în vigoare, și recunoscând contribuția Comunității Economice a Statelor Vest-Africane (COESVA) în această privință,

recunoscând faptul că lucrările de la Curtea Specială în cauza împotriva fostului președinte Taylor vor contribui la instaurarea adevărului și a reconcilierii în Liberia și în subregiune,

exprimând faptul că își menține angajamentul de a sprijini guvernele din Liberia și Sierra Leone în eforturile acestora de a construi o societate mai stabilă, prosperă și dreaptă,

reiterându-și aprecierea față de activitatea esențială a Curții Speciale și contribuția sa vitală la instaurarea statului de drept în Sierra Leone și în subregiune,

salutând transferul fostului președinte Taylor la Curtea Specială pe 29 martie 2006 și luând notă de faptul că, în prezent, procesul fostului președinte Taylor nu poate avea loc în subregiune din cauza implicațiilor de securitate care ar apărea dacă ar fi reținut la Curtea Specială din Freetown,

luând notă de faptul că procesul fostului președinte Taylor nu poate avea loc la sediul Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda din cauza angajării totale a acestuia în strategia de finalizare și că nu există în Africa alte tribunale penale internaționale pentru procesul fostului președinte Taylor,

luând notă de schimbul de scrisori dintre președintele Curții Speciale și ministrul afacerilor externe al Regatului Olandei din 29 martie 2006 (schimbul de scrisori din 29 martie 2006),

luând notă și de Memorandumul de înțelegere dintre Curtea Specială și Curtea Penală Internațională din 13 aprilie 2006 (Memorandumul din 13 aprilie 2006),

luând notă de faptul că fostul președinte Taylor a fost adus în fața Curții Speciale la sediul său din Freetown și stabilind că prezența în continuare a fostului președinte Taylor în subregiune reprezintă un obstacol pentru stabilitate și o amenințare la adresa păcii din Liberia și Sierra Leone și a păcii și securității internaționale din regiune,

acționând potrivit cap. VII din Carta Organizației Națiunilor Unite:

1. ia notă de intenția președintelui Curții Speciale de a autoriza o cameră de judecată să își exercite funcțiile în altă parte decât la sediul Curții Speciale și de cererea sa adresată Guvernului Olandei de a găzdui procesul, inclusiv orice recurs;

2. salută disponibilitatea Guvernului Olandei, exprimată în schimbul de scrisori din 29 martie 2006, de a găzdui Curtea Specială pentru detenția și judecarea fostului președinte Taylor, inclusiv pentru orice recurs;

3. ia notă de disponibilitatea Curții Penale Internaționale, la solicitarea Curții Speciale, potrivit Memorandumului din 13 aprilie 2006, de a permite utilizarea sediului său pentru detenția și judecarea fostului președinte Taylor de către Curtea Specială, inclusiv pentru orice recurs;

4. cere tuturor statelor să coopereze în acest scop, în special pentru a asigura venirea fostului președinte Taylor în Olanda în vederea judecării sale de către Curtea Specială, și încurajează toate statele, de asemenea, să se asigure că, la cererea Curții Speciale, toate dovezile sau martorii sunt imediat puși la dispoziția Curții Speciale în acest scop;

5. cere secretarului general, ca o chestiune prioritară, să sprijine finalizarea tuturor procedurilor legale și practice, inclusiv pentru transferul fostului președinte Taylor la Curtea Specială din Olanda, oferind facilitățile necesare pentru desfășurarea procesului, în consultare cu Curtea Specială și Guvernul Olandei;

6. cere Curții Speciale, cu sprijinul secretarului general și al statelor relevante, să facă lucrările procesului accesibile populației din subregiune, inclusiv prin legătură video;

7. hotărăște că, în timpul transferului fostului președinte Taylor și pe durata șederii lui în Olanda, Curtea Specială va avea o jurisdicție exclusivă asupra acestuia în ceea ce privește chestiunile conforme cu statutul Curții Speciale și că Olanda nu își va exercita jurisdicția asupra fostului președinte Taylor, cu excepția existenței unui acord expres cu Curtea Specială;

8. hotărăște în continuare că Guvernul Olandei va facilita implementarea hotărârii Curții Speciale de a organiza procesul fostului președinte Taylor în Olanda, în special astfel:

(a) permițând detenția și judecarea în Olanda a fostului președinte Taylor de către Curtea Specială;

(b) facilitând, la cererea Curții Speciale, transportul fostului președinte Taylor în Olanda în afara zonelor aflate sub autoritatea Curții Speciale;

(c) permițând înfățișarea martorilor, experților și a altor persoane a căror prezență este solicitată la Curtea Specială, potrivit acelorași condiții și proceduri aplicabile Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie;

9. hotărăște că măsurile impuse prin paragraful 4 (a) al Rezoluției 1.521 (2003) din 22 decembrie 2003 nu se aplică fostului președinte Taylor pentru călătoriile legate de procesul său în fața Curții Speciale sau legate de executarea sentinței și, de asemenea, nu se aplică călătoriilor oricăror martori a căror prezență este solicitată la proces;

10. amintește că toate costurile rezultate în urma judecării fostului președinte Taylor în Olanda sunt cheltuieli ale Curții Speciale în sensul art. 6 al Acordului și că nicio cheltuială suplimentară nu poate fi realizată de nicio altă parte fără acordul său anterior;

11. amintește scrisoarea secretarului general din 5 aprilie 2006 și își reiterează apelul adresat statelor de a contribui generos față de Curtea Specială și ia notă cu apreciere de statele care au făcut aceasta în trecut;

12. hotărăște să rămână activ sesizat cu această chestiune.

Anexa 3 REZOLUȚIA Nr. 1.792 (2007)

privind situația din Liberia, adoptată de Consiliul de Securitate

al Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de-a 5.810-a

întruniri, la 19 decembrie 2007

Consiliul de Securitate,

amintind rezoluțiile sale anterioare și declarațiile președintelui Consiliului referitoare la situația din Liberia și Africa de Vest,

salutând progresele susținute făcute din ianuarie 2006 de Guvernul Liberiei în reconstrucția Liberiei în interesul tuturor liberienilor, cu sprijinul comunității internaționale,

amintind hotărârea sa de a nu reînnoi măsurile din paragraful 10 al Rezoluției nr. 1.521 (2003) privind buștenii rotunzi și produsele lemnoase provenind din Liberia și subliniind faptul că progresele Liberiei din sectorul lemnului trebuie să continue cu implementarea eficientă și aplicarea Legii reformei silvice naționale, promulgată la 5 octombrie 2006, în special în ce privește determinarea drepturilor funciare și regimul ocupării terenurilor, cu conservarea și protejarea biodiversității, și prin procesul de acordare a contractelor pentru operațiuni silvice comerciale,

amintind hotărârea sa de a înceta măsurile din paragraful 6 al Rezoluției nr. 1.521 (2003) privind diamantele,

salutând participarea Guvernului Liberiei la Schema de certificare a Procesului Kimberley, luând notă de implementarea de către Liberia a controalelor interne necesare și a altor cerințe ale Procesului Kimberley și cerând Guvernului Liberiei să continue să acționeze cu perseverență pentru a asigura eficiența acestor controale,

subliniind rolul important jucat în continuare de Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Liberia (UNMIL) în îmbunătățirea securității în Liberia și în sprijinirea Guvernului în vederea impunerii autorității sale în întreaga țară, în special în regiunile de producție a materialelor lemnoase și a diamantelor și în zonele de frontieră,

luând notă de raportul Comisiei de experți a Organizației Națiunilor Unite privind Liberia din 5 decembrie 2007 (S/2007/689, anexă), inclusiv chestiunile privind diamantele, materialul lemnos, sancțiunile individualizate, armele și securitatea,

după reanalizarea măsurilor impuse prin paragrafele 2 și 4 ale Rezoluției nr. 1.521 (2003) și prin paragraful 1 al Rezoluției nr. 1.532 (2004) și a progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii condițiilor stabilite prin paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.521 (2003), concluzionând că progresele făcute în acest scop sunt insuficiente,

subliniind hotărârea sa de a sprijini Guvernul Liberiei în eforturile sale de a îndeplini aceste condiții și încurajându-i pe donatori să procedeze la fel,

îndemnând toate părțile să sprijine Guvernul Liberiei în identificarea și implementarea măsurilor care vor asigura progresul, în vederea îndeplinirii condițiilor stabilite prin paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.521 (2003),

stabilind că, în ciuda progreselor semnificative înregistrate în Liberia, situația de aici continuă să constituie o amenințare la adresa păcii și securității internaționale din regiune,

acționând potrivit cap. VII din Carta Organizației Națiunilor Unite:

1. hotărăște, pe baza evaluării progreselor făcute până la această dată în vederea îndeplinirii condițiilor pentru încetarea măsurilor impuse prin Rezoluția nr. 1.521 (2003):

(a) să reînnoiască măsurile privind armele, impuse prin paragraful 2 al Rezoluției nr. 1.521 (2003) și modificate prin paragrafele 1 și 2 ale Rezoluției nr. 1.683 (2006) și prin paragraful 1 (b) al Rezoluției nr. 1.731 (2006), și să reînnoiască măsurile privind călătoriile, impuse prin paragraful 4 al Rezoluției nr. 1.521 (2003) pentru o perioadă de 12 luni de la data adoptării prezentei rezoluții;

(b) că statele membre vor anunța Comitetul înființat prin paragraful 21 al Rezoluției nr. 1.521 (2003) (Comitetul) în cazul livrării oricăror arme și materiale auxiliare furnizate potrivit paragrafelor 2 (e) sau 2 (f) ale Rezoluției nr. 1.521 (2003), paragrafului 2 al Rezoluției nr. 1.683 (2006) sau paragrafului 1 (b) al Rezoluției nr. 1.731;

(c) să reanalizeze oricare dintre măsurile de mai sus, la cererea Guvernului Liberiei, de îndată ce Guvernul raportează Consiliului că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în Rezoluția nr. 1.521 (2003) în vederea încetării măsurilor și oferă Consiliului informații care să justice evaluarea sa;

2. amintește că măsurile impuse prin paragraful 1 al Rezoluției nr. 1.532 (2004) rămân în vigoare, ia notă cu îngrijorare de concluziile Comisiei de experți privind lipsa de progrese în această privință și solicită Guvernului Liberiei să continue să facă toate eforturile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile;

3. își reconfirmă intenția de a reanaliza măsurile impuse prin paragraful 1 al Rezoluției nr. 1.532 (2004) cel puțin o dată pe an;

4. salută sprijinul acordat de UNMIL Guvernului din Liberia prin patrularea alături de Autoritatea de Dezvoltare Silvică, vizând întărirea controlului guvernamental în zonele împădurite;

5. hotărăște să prelungească mandatul actualei Comisii de experți numite conform paragrafului 1 al Rezoluției nr. 1.760 (2007) până la 20 iunie 2008, având următoarele sarcini:

(a) să realizeze o misiune de evaluare ulterioară în Liberia și în statele vecine, pentru a investiga și alcătui un raport privind implementarea și orice încălcări ale măsurilor impuse prin Rezoluția nr. 1.521 (2003) și reînnoite prin paragraful 1 de mai sus, incluzând orice informație relevantă pentru desemnarea de către Comitet a persoanelor descrise în paragraful 4 (a) al Rezoluției nr. 1.521 (2003) și în paragraful 1 al Rezoluției nr. 1.532 (2004), incluzând diversele surse de finanțare, cum ar fi din resurse naturale, pentru comerțul ilicit de arme;

(b) să evalueze impactul și eficiența măsurilor impuse prin paragraful 1 al Rezoluției nr. 1.532 (2004), în special cu privire la proprietățile fostului președinte Charles Taylor;

(c) să evalueze implementarea legislației silvice adoptate de Congresul Liberian la 19 septembrie 2006 și promulgate de președintele Johnson-Sirleaf la 5 octombrie 2006;

(d) să evalueze respectarea de către Liberia a Schemei de certificare a Procesului Kimberley și să coopereze cu Procesul Kimberley pentru a evalua această respectare;

(e) să raporteze Consiliului, prin intermediul Comitetului, până la 1 iunie 2008, asupra tuturor problemelor enumerate în acest paragraf și să țină la curent în mod informal Comitetul, după necesitate, înainte de această dată, în special în privința progreselor din industria lemnului înregistrate de la ridicarea măsurilor prevăzute în paragraful 10 al Rezoluției nr. 1.521 (2003), în iunie 2006, precum și în privința progreselor din sectorul diamantelor înregistrate de la ridicarea măsurilor prevăzute în paragraful 6 al Rezoluției nr. 1.521 (2003), în aprilie 2007;

(f) să coopereze activ cu alte grupuri de experți relevante, în special cu cel pentru Coasta de Fildeș, reînființat prin paragraful 8 al Rezoluției nr. 1.782 (2007), și cu Schema de certificare a Procesului Kimberley;

(g) să identifice și să facă recomandări privind zonele în care capacitatea statelor din regiune poate fi consolidată, în vederea facilitării implementării măsurilor impuse prin paragraful 4 al Rezoluției nr. 1.521 (2003) și prin paragraful 1 al Rezoluției nr. 1.532 (2004);

6. cere secretarului general să îi renumească pe actualii membri ai Comisiei de experți și să facă demersurile financiare și de securitate necesare pentru a sprijini activitatea Comisiei;

7. solicită tuturor statelor și Guvernului din Liberia să coopereze pe deplin cu Comisia de experți sub toate aspectele mandatului său;

8. încurajează Guvernul Liberiei să invite Procesul Kimberley să realizeze o inspecție în termen de un an de la participarea completă și implementarea de către Liberia a Schemei de certificare a Procesului Kimberley;

9. încurajează Procesul Kimberley să informeze, după necesitate, Consiliul de Securitate, prin Comitetul său, despre toate inspecțiile realizate în Liberia și despre evaluarea făcută asupra progreselor realizate de Guvernul liberian în implementarea Schemei de certificare a Procesului Kimberley;

10. hotărăște să rămână activ sesizat cu această chestiune.

-------------